Amintiri din Paris
Cineva imi spunea, nu demult, ca singurele lucruri cu care ramai in viata sunt amintirile si pozele locurilor pe care le vizitezi. E drept, eu as zice ca ramai si cu partea culturala: piesele de teatru vazute, filmele vazute, cartile citite. Dar sa ne rezumam strict la prima parte. La amintiri.
Am fost in Paris in 2008. A fost prima mea aventura externa. Prima oara cand am mers cu avionul. Atunci, la cald, scrii ceva, insa ulterior constati cat anume ti-a mai ramas din ce scriai atunci. Fara sa trisez si sa trag cu ochiul, voi enumera aici 5 chestii ramase din acea frumoasa aventura (ulterior voi cauta poze si le voi insera in articol):
1. Zborul cu avionul, primul din viata mea, nu a insemnat frica. Frica, la mine, se manifesta in cazul in care ceva se apropie de mine. Daca cineva vrea sa ma atinga cu un ac ori sa ma taie. Nu sunt, insa, atat de interesat de ce se intampla in jur.
Tin minte si ce prostie am facut: era zbor cu turbulente la intoarcere, insa eu tineam centura doar peste mine, fara s-o prind. Am aflat ulterior ca puteam s-o patesc, sa fiu proiectat in tavan. Atunci nu constientizam. Chiar ma mandream cu isprava mea.
2. Stateam intr-o zona destul de rau-famata. Partea misto e ca erau romani p-acolo. Sa va povestesc doua faze.
Prima: sunt intrebata de un tip daca vorbesc engleza. Intreaba intai, cu un accent usor de recunoscut: Spic inglish? NO! Ma intreaba apoi de franceza, spaniola, italiana. Eu nu si nu. La final ma intreaba: ROMANESTE? Cand incep sa rad incepe: HAI, FRATIOARE, CA ESTI D-AL MEU. HAI CU MINE SA-TI DAU O FATA, N-O SA REGRETI. PE CUVANTUL MEU… Am scapat zicandu-i ca n-am bani. Ce putea face cu mine fara bani?
Partea a doua: treceam de fiecare data pe langa un club. La francezi nu exista HOL, deci vezi direct cum danseaza oamenii-n club. Tot la ei, nu e voie sa fumezi inauntru, dar afara e voie (sau asa era atunci). Drept urmare, pentru a fuma trebuia sa iesi afara. Clubul ala era interesant pentru ca se auzea de obicei muzica orientala. De obicei am zis! Pentru ca intr-o zi aud o frumoasa manea din acel club. Doi britanici (dupa accent) fumau afara si exclamau GOOD MUSIC, iar apoi un nene mai gras iese sa fumeze, iar vreo 2 de pe langa el il apelau cu BOSS. Am stat si eu p-acolo, sa savurez peisajul. Eram mai retras, dar era clar ca trag cu urechea.
3. Cel mai mult imi placea acolo sa vad orasul de sus. Bucurestiul nu are, inca, asa ceva. Nu doar celebrul turn e aici, ci sunt si o gramada de alte obiective pe care te sui si vezi orasul de sus. Ai ce vedea, ce-i drept, dar ar fi marfa sa poti vedea si Bucurestiul de sus. M-am suit si pe turnul Montparnasse, si pe alte 2-3 chestii mai putin relevante. Ideea este ca orice cladire inalta si turistica iti ofera posibilitatea sa te urci in varf si sa vezi orasul de sus.
4. Muzeul Luvru l-am vazut in treacat. Am vazut celebra Mona Lisa, dar n-am avut timp sa vad TOT muzeul. Cica iti este necesara o saptamana sa-l parcurgi pe tot. Oare merita sa-ti dedici o saptamana din viata unui singur muzeu (nu c-ar fi singurul muzeu din Paris)?
5. Tin minte cele 3 obiective ratate. Da, trebuie sa am si regrete. Asadar, am ratat Disneyland-ul (100 de euro era intrarea, te dadeai in ce doreai in ziua aia dupa ce plateai 100 de euro), Stadion Stade de France (turul stadionului era 15 euro daca tin minte exact) si Opera din Paris. Primele 2 erau in afara orasului, costa sa ajung acolo, dar opera puteam s-o vizitez lejer. Asta e, am ratat-o.
In final, o chestie despre Turnul Eiffel: eu am urcat cu liftul. Unii il urca pe scari. Asta ar fi farmecul. Asa o fi, dar nu cand ai peste 100 de kile. Si tocmai vazui un concurs in acest sens. Nu, nu m-as aventura la asa ceva. Daca vreti sa vedeti cateva imagini din turn intrati aici, loc de unde am luat si poza de mai jos, dar si celelalte poze din articol. Farmecul este, insa, sa le vedeti live.
Acum, ca tot am bifat capitolul AMINTIRI DIN PARIS, zic sa dati o fuga aici – http://www.aerotravel.ro/bilete-avion-paris/ si sa va rezervati din timp bilete pentru Paris. Cu cat mai din timp, cu atat mai ieftin. Salutari FRANTUZESTI tuturor!
2 thoughts on “Amintiri din Paris”