Amintiri din Epoca de Scoala

Amintiri din Epoca de Scoala

 

Amintiri din Epoca de Scoala Poster

Pentru mine urmeaza reuniunea de 10 ani. Da, au trecut 10 ani de cand am terminat liceul. Ca sa fiu rau, in cazul meu si al colegilor mei, cei 10 ani coincid cu 10 ani de cand am absolvit examenul de bacalaureat. Pentru altii, cele 2 aniversari au date diferite.

Pentru mine, ca de altfel si pentru altii, reuniunea de 10 ani este un test de memorie. Ce-mi mai amintesc din liceu ori din scoala generala? Culmea, cica eu sunt un caz fericit: eu imi amintesc mai multe decat altii, chiar daca acele multe sunt in STRICTA legatura cu mine. Ce inseamna asta? Inseamna ca-mi amintesc cum era sa pic la un obiect, cum am luat un 10 la altul, insa pe bune de-mi mai amintesc numele tuturor colegilor. Acum, in cazul colegilor de liceu, printr-un brainstorming de grup, am reusit sa ne amintim de numele tuturor. Dar pe bune ca a fost un exercitiu greu.

Hai sa fac acest mini-exercitiu si sa va zic cateva chestii din cariera elevului de scoala generala Emil Calinescu (chestii care-mi convin, bineinteles, dar chestii care s-au intamplat STRICT in timpul orelor). Cele de la liceu intr-un articol viitor, pe care, probabil, il voi scrie dupa reuniunea de 10 ani:

1. Unele calitati le-am avut dintotdeauna. Profa de geografie din generala era exasperata de dezorientarea mea de pe harta. Ma tot intreba UNDE TE UITI?, dandu-si seama din start ca eu ma uitam pierdut pe acea harta. Am scos, cica, si cateva perle, am pus Bucegii prin Orientali (sau occidentali, cine dracu’ mai stie?), dar partea cea mai misto a venit la finalul clasei a VII-a. Atunci cand am anuntat-o pe profa de geografie ca voi da capacitatea LA ISTORIE, ea a exclamat fericita: BRAVO, EMILE! BUNA ALEGERE! Culmea, istoria a inceput sa imi placa cu aceasta ocazie.

2. La muzica am fost dintotdeauna anti-talent. Afon e un cuvant bland. Nu doar ca vocea nu ma ajuta, dar nici urechile nu-s de partea mea. Nu ca n-am ureche muzicala, dar chiar aud prost. Din acest motiv colegele se chinuiau sa-mi sopteasca, eu oricum auzeam ce voiam. Tin minte ca prin clasa a VII-a fusesem scos la muzica in fata. Nu stiu care era intrebarea, dar raspunsul era NUNTA LUI FIGARO. Mi se soptea in disperare asta, dar cum eu auzisem doar numele, FIGARO, doar pe ala l-am zis. Apai Figaro si atat. Ajunge.

3. La limba romana, prin clasa a VII-a. Am avut lucrare de control, autodictare Calin, file din poveste. Nu o invatasem, nu-mi placea sa memorez poezii, iar Eminescu nu a fost niciodata preferatul meu. Asa ca ma descurcam cum puteam: copiam. Ma vede profa. Pana sa vina la mine apuc sa bag cartea in banca si sa par cuminte. Vine la mine si ma intreaba CE FACI, EMIL? Eu, panicat, incep sa-i spun ca nu copiam, ca e cartea inchisa. Eram panicat. Ea, calma: DAR AM ZIS EU CEVA? :)) Acum rad cand imi amintesc, dar atunci panica era mare de tot.

4. Ora de geometrie era preferata mea. Nu, nu stiam geometrie, vederea in spatiu nu imi era nici atunci caracteristica, insa ma distram cu combinatiile de litere care rezultau. La triunghiuri rezulta, in 80% dintre cazuri, latura OB. Bineinteles ca zambeam de fiecare data. Existau, insa, si combinatii speciale. La un moment dat rezultase triunghiul O- AM (pe care fix asa l-am citit). Profa, enervata: TRIUNGHIUL AMO, ASA SE CITESTE. Eu, calm: Asta am zis si eu :))

Sursa foto
Sursa foto

Totusi, cea mai funny chestie a fost cand am auzit sintagma PIRAMIDA … REGULATA. E drept, am fost intarziat la faza asta, eu lipsisem la prima ora cand se rasese pe tema asta. Acum paream doar ala care rade duminica-n biserica de bancurile spuse sambata seara. Dar tot mi s-a parut funny.

5. Nici biologia nu mi-a placut, dar tin minte si acum lectia despre … BROSCOI. Aveam un coleg, Vlad il cheama (n-am mai vorbit cu el de mult timp), caruia ii ziceam broscoi. Motivul era evident: avea ochii bulbucati. Va dati seama ce ora a fost aia in care toate privirile erau atintite asupra lui. Si culmea, pana si el radea la acele glume, uneori, cand auzea chestii care-i conveneau, mai exclama V-AM ZIS EU!

FEST-FDR-15

Va ajung 5 faze. Nu stiu cat de funny vi se par voua, dar eu zambesc si acum cand mi le amintesc. Ce mi-a venit, totusi, sa scriu acest articol? Simplu: am vazut la FEST-FDR, la Timisoara, spectacolul Amintiri din epoca de scoala. Spectacolul se joaca, de felul sau, in Bucuresti, auzisem de el, insa nu apucasem sa-l vad pana acum. Despre alte spectacole vazute la FEST-FDR am scris pe RaftulCuIdei, site caruia ii sunt recunoscator pentru ca mi-a oferit sansa de a merge la Timisoara.

Raftul cu Idei Logo

Acum sa va vad pe voi: ce amintiri din epoca de scoala aveti? Lasati-le in comentarii ­čÖé Salutari SCOLARESTI tuturor!

 

Comments

comments

2 thoughts on “Amintiri din Epoca de Scoala

  1. Pingback: Mitul Casei Stark in "Game of Thrones" sau iluzia domniilor in #UrzealaBlogurilor - CineAmatorCineAmator

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !