American Hustle este un film care are șanse mari să se transforme într-un punct de referință pentru lumea cinematografiei. Au fost multe tentative de a ecraniza o țeapă în stil american, însă niciuna nu a reușit să fie atât de bine realizată precum cea despre care vorbim în acest articol. Se pare că David O. Russel a învățat din țepele pe care le-au luat alți regizori și a eliminat ceea ce ar fi putut condamna acest film la categoria celor „de grămadă”.
Renunțând la orice urmă de clișeu și la dorința de a avea vreun personaj ideal, American Hustle ne aduce în față actori care reușesc să construiască personaje complementare atât între ele, cât și fiecărui moment cheie din film.
Datorită unei construcții impecabile ale personajelor, am avut senzația că, fie el Christian Bale, fie ea Jennifer Lawrence sau fie el Robert De Niro, în momentul în care personajul apărea în gros-plan, parcă tot filmul fusese realizat ca să rămâi cu impresia că fiecare în parte deţine rolul principal. Acest detaliu (pe care îl poți observa doar cu ochiul cinefil 🙂 ) este dovada incontestabilă a faptului că, pentru a realiza un film care să depășească tiparele, nu ești condiționat de o poveste perfectă sau de vreun subiect complex. Dimpotrivă, dacă reușești să realizezi câteva planuri grandioase de desfășurare a acțiunii, între care să oscileze deopotrivă personaje inteligente și/sau versatile, poți striga „Evrika!”.
Când numele filmului se regăsește în fiecare dintre gesturile şi ideile personajelor, în fiecare conjunctură în care acestea ajung sau reprezintă universala soluție pentru orice mică sau mare încurcătură în care personajele ajung, mie îmi este clar că filmul a întocmit toate procedurile pentru a deveni unul dintre filmele pe care le voi recomanda în secunda 2, atunci când cineva îmi va spune „M-aș uita la un film. Zi-mi și mie unul tare!”.
Țeapa în stil american ne însoțește încă din detalii regăsite în primele cadre ale filmului, când vedem cum escrocul Irving Rosenfeld ține la aparențe apelând la o meșă cu ajutorul căreia își întregește imaginea cu care apare în fața colaboratorilor sau a celor pe care îi înşeală, astfel mascând un complex, creându-și o zonă de confort personal bazată chiar pe o țeapă. Același lucru putem spune despre Richie DiMaso care își pune părul pe bigudiuri. Şi pentru că tot amintesc de personaje, recunosc că mi-a fost incredibil de greu să o văd pe Jennifer Lawrence în rolul lui Rosalyn Rosenfeld, după ce abia o văzusem în rolul lui Katniss Everdeen (Hunger Games). Diferenţa este magistrală, însă, în American Hustle, Jennifer a dat viaţă unui personaj extraordinar care rămâne într-o stare latentă pe parcursul filmului, iar la sfârşitul lui dă o lovitură la care nimeni nu s-ar fi aşteptat.
Trecând mai departe, nu știu dacă David O. Russel a avut vreo intenție în acest scop, dar, analizând cele 10 porunci ale Mafiei, permiteți-mi să spun că țeapa în stil american a fost dată până și acestui cod mafiot, toate cele 10 porunci fiind încălcate în film:
1. Nimeni nu se poate prezenta direct unui om de onoare. Trebuie sa exista o a treia persoana care sa faca introducerea;
2. Niciodata sa nu te uiti la sotia unui prieten sau om de onoare;
3. Niciodata sa nu fii vazut in compania unui politist;
4. Nu trebuie sa intri in cluburi sau baruri;
5. Sa fii mereu pregatit pentru a indeplini ordinele (…);
6.Trebuie sa fii intotdeauna punctual;
7. Sotiile trebuie tratate cu respect;
8. Atunci cand esti intrebat ceva, raspunsul nu trebuie sa contina decat adevarul;
9. Nu poti lua bani care apartin unor sau uneia dintre familiile mafiote;
10. Ce fel de oameni nu pot intra in Cosa Nostra: oricine are o ruda sau un apropiat in politie, oricine nu respecta codurile morale si care are un comportament urat, oricine are o ruda care a tradat deja mafia.
Aşadar, American Hustle – Țeapă în stil american este o ţeapă de la cap la coadă, dar este una grandioasă, realizată cu artă, căci nu degeaba Irving vinde clasicele înşelătorii alături de cele sub formă de artă.
Din 17 ianuarie, Intercom Film a adus American Hustle în cinematografele româneşti, iar eu vă recomand să nu-l rataţi!
articol scris de Irina Bărăgoi