Am stat in casa cu o pisica trei saptamani

 

 

Am fost acuzat, de-a lungul timpului, ca sunt insensibil fata de animale. Cativa au pus egal intre mine si cei care chinuie animalele. O perioada de timp aveau unii grija sa-mi trimita clipuri cu animale chinuite. Ma ironizau, spunandu-mi ca-mi va face o reala placere sa le privesc.

S-au calmat, insa in 2016, cand am fost la Corida, iarasi au aparut acuzele. Desi am explicat clar ca nu inteleg si ca nu-mi place corida, inca exista persoane care-mi reprosaza, de principiu, ca am fost la asa ceva. Ca am incurajat chinuirea animalelor platind biletul.

https://www.youtube.com/watch?v=PnCGw_xDNSk

Intre timp, s-au calmat cu totii. Sau asa-mi doresc.

Cu toate astea, absolut toti iubitorii de animale, mai calmi sau mai agresivi, dupa caz, imi spuneau ca-mi voi schimba radical parerea despre ele dupa ce voi avea unul. Mi se spunea ca trebuie sa am un catel sau o pisicuta macar 3 zile, ca ma voi atasa iremediabil de el.

Unii chiar m-au blestemat, fie dorindu-mi sa ma cuplez cu o iubitoare infocata de animale, care sa ma schimbe iremediabil, fie dorindu-mi ceva mai putin grav, mai putin intens, si anume sa primesc cadou un animal. Inca n-am primit asemenea cadou, dar pe bune ca habar n-am cum as reactiona.

E drept, blestemele si-au atins obiectivul intr-un fel diferit de cum isi imaginasera acele persoane, pentru ca am primit o pisica de imprumut. Da, ati citit bine: de imprumut. Fratele meu a plecat in Germania pentru aproape 3 saptamani, timp in care a trebuit sa convietuiesc in casa cu pisica lui.

Pisica tocmai a fost livrata, in siguranta, inapoi in casa ei (era sa zic casa lu’ frati-miu, dar nu e asa, e casa ei, unde el este doar TOLERAT, si asta NUMAI SI NUMAI pentru ca o hraneste pe EA), asa ca pot vorbi cumva la rece despre cele 3 saptamani.

De fapt, nu despre acele 3 saptamani, care au trecut mai repede decat ma asteptam, ci despre cum (NU) mi s-a schimbat parerea despre animale.

Incep cu partea pozitiva, la care nu va asteptati si pe care n-ati fi pariat niciodata: imi plac pisicile. As fi suferit dac-as fi vazut-o pe pisica suferind (apropo, o cheama Salsa si are pagina de facebook; zic asta pentru curiosi). Ma duceam s-o mangai zilnic si trebuie sa recunosc ca ceea ce vazusem deseori ca zic medicii e adevarat: mangaiatul pisicii este ceva foarte linistitor. Relaxant. Toate bune si frumoase, deci. Pot convietui pasnic cu o pisica si nu-mi displace deloc ideea. Chiar deloc.

Doar ca … Si aici urmeaza niste multe chestii negative, pentru care, logic, vor urma pietrele de rigoare..

… Nu sunt de acord cu pisica tinuta in apartament. Dupa mine, se chinuie si ea, chinuie si pe proprietari. Locul pisicii este in libertate, la o casa cu curte. Da, o primesti in casa cand e frig, la gura sobei, ca tare-i mai place caldura, dar nu in apartament. Oricat de mare ar fi apartamentul, ea nu se simte bine. Se vede pe fata ei cat de interesata este de ceea ce se petrece afara. Fiecare deschidere a usii de la balcon ii starnea interesul. E clar: ACOLO isi dorea sa mearga. Acolo era locul ei.

… Sa va zic de parul lasat prin casa? E pisica, lasa par, nu zic ceva nou. Facem curat prin casa, sa nu fie praf, unii sunt paranoici si fac chiar si de 2 ori pe zi (serios, am auzit de asemenea persoane), insa tinem in casa pisici? Pai ce e mai daunator: praful sau parul pisicii? Nu fac o pledoarie pentru praf, doar ca trebuie sa recunoastem ca nici parul de pisica nu-i deloc sanatos.

… Pisica are programul ei. Care rareori corespunde cu al tau. Oricare ar fi programul tau. In cazul meu, ma culc pe la 1-2-3. Ma rog, sa zicem 2. Eh, pe la ora 1 ea incepea sa bata in usa (la propriu, dadea cu laba si chiar cu capul) si sa miorlaie. Miorlaia cumva tragic, parea ca sufera. La ora aia eram perfect capabil sa ma duc la ea, in camera cealalta, s-o mangai (fie 2 minute, fie chiar si 20 de minute), s-o pun apoi in scaun, si eu sa pot merge inapoi in camera mea. Eu eram capabil, altii ar fi dormit deja la acea ora. Doar ca, in cazul meu, problema era cu ora de trezire, caci aceleasi sunete si aceleasi batai in usa le auzeam si dimineata. Ora era diferita: ba 5 jumate, ba 6, ba 7. Ce ar fi trebuit? Sa dorm in reprize, ca ea?

Si acum vine partea pentru care voi primi dispretul TUTUTOR iubitorilor de animale. Stiu ca deja am zis asta, dar fix asta este ideea: MI-AM PASTRAT opinia. Asadar, dragii mei:

NU VOI PUTEA NICIODATA TINE LA UN ANIMAL PRECUM TIN LA UN OM!

Animalul nu este obiect, nu este un telefon, un laptop sau o haina. Da, nu as vrea sa-l vad suferind, nu ma bucura nicicum suferinta unui animal, daaaar NU VOI PUTEA PLANGE NICIODATA disparitia unui animal. NU voi putea spune NICIODATA ca mi-e dor de nu mai pot de un animal. NU VOI PUTEA PUNE NICIODATA egal intre UN OM si UN ANIMAL.

Chiar daca suna ciudat, cainele sau pisica este ceva foarte apropiat de om, sufleteste intai si intai, dar nu e om. INCA nu e om.

Ce as face daca mi-as lua o pisica, a mea si numai a mea, iar aceasta ar muri dupa un timp? Pai mi-ar parea rau, dar as putea trece lejer mai departe. N-as plange, n-as suferi, n-as fi ravasit. Si, probabil, daca as fi fost deja obisnuit cu pisica in casa, mi-as lua alta.

Caci da, intr-adevar, in 3 saptamani parca m-am obisnuit cu ideea de pisica. Si acum deschid usa cu grija, nu cumva sa fie ea in spatele usii. Si acum am emotii in a lasa ceva pe masa din bucatarie, nu cumva sa fie tentant pentru pisica. Si acum m-am dus, la 1 noaptea, in camera cealalta, deschizand usor usa. Nu am gasit nimic, camera era goala, dar pana ieri acolo era Salsa.

Voi supravietui, nu plang dupa ea, nu voi plange nici dupa ce va muri. Este o chestie de obisnuinta. Asa cum e cu multe lucruri.

Ma bucur, totusi, ca am avut pisica 3 saptamani. Ca experienta de viata, e un lucru misto. Vorba aia: nu poti vorbi despre ceva fara sa fi experimentat. Si ma bucur la fel de mult ca toate prezumtiile mele de dinainte mi s-au confirmat. Cumva, ma bucur ca Emil Calinescu de acum ii da dreptate lui Emil Calinescu din trecut. Oricat de narcisist ar parea, imi da un sentiment misto, o confirmare ca gandirea mea analitica, de Cum ar fi daca, este adevarata si dupa experienta directa cu situatia in cauza.

Partea interesanta este ca pisica aia se va intoarce la mine si-n viitor. Oare va reusi ea sa imi schimbe parerea despre animale? Eu zic ca nu, dar vorba francezului, Never say never!