Allegro ma non troppo
Originile mele oltenesti (slatinene, mai precis) sunt deja cunoscute. Si faptul ca ma mandresc cu ele este un lucru la fel de cunoscut. Uneori sunt taxat pentru acest lucru.
De exemplu, mi s-a spus ca ar trebui ca aceasta mandrie sa fie completata de anumite chestii. De exemplu, sa ma mandresc cu cativa slatineni celebri. Printre ei, paradoxal, se afla si Ion Minulescu. Zic paradoxal pentru ca el s-a nascut in Bucuresti si a facut scoala in Pitesti, pentru ca liceul sa-l faca, la un pension particular, in Bucuresti. Totusi, el este asimilat drept slatinean, copilarind acolo (mama sa era din Slatina). De asemenea, unul dintre liceele importante din Slatina ii poarta numele.
Ce-i drept, si aici imi fac mea culpa, nu am stiut mult timp ca Ion Minulescu a scris si piese de teatru. Il stiam drept POETUL Ion Minulescu, ii stiam si cateva poezii, dar nu auzisem ca ar fi scris si teatru. Aseara, la TNB, am avut placerea sa vad, pentru prima oara, un spectacol dupa un text scris de Ion Minulescu.
Piesele lui Ion Minulescu se spune ca au o calitate: sunt reale. Insusi autorul se lauda, candva, ca el are grija ca personajul principal sa aiba corespondent in realitate si, de multe ori, este chiar el.
In Allegro ma non troppo avem de-a face cu un bogatas al vremurilor, care voia sa apara drept autor de piesa de teatru. Din acest motiv vorbeste cu un scriitor, un anume Ion Marian (jucat, in spectacol, de Gavril Patru), sa scrie el piesa. Au o contradictie pe tema finalului. Bogatasul (in spectacol se numeste Titu Micsoreanu, jucat de Marius Rizea) era de parere ca un barbat, atunci cand isi prinde nevasta in pat cu cel mai bun prieten al sau, ii va impusca pe amandoi. Ion Marian considera acest final a fi absurd. Partea interesanta este ca situatia din acea piesa chiar avea corespondent in realitate: Ion Marian era cel mai bun prieten al lui Titu si era amantul sotiei acestuia. Fara sa va mai dezvalui altceva, voi enumera doar ce personaje mai apar in spectacol: Domnul Cutui, samsar (jucat de Eugen Cristea); Cocuta Micsoreanu, nevasta milionarului (jucata de Costina Ciuciulica); doamna Noemi (interpretata de Aylin Cadir, cea care joaca MINUNAT pe micuta Maitreyi); Florica, servitoarea (interpretata de Viorica Dicu); jandarmul (interpretat de Costica Lupsa).
Interpretarile sunt la inaltime, preferatii mei fiind servitoarea Florica si samsarul Cutui. Legat de spectacol, mai am de facut 3 precizari:
1. Prima oara s-a jucat, tot la Teatrul National, in 1927, pe data de 30 martie. Distributia de atunci era urmatoarea:
– Ion Marian – A. Pop Martian
– Titu Micsoreanu – Ion Sârbu
– Domnul Cutui – Ion Mortun
– Zaharia – V. Romano
– Un jandarm rural – Ene Miu
– Cocuţa Micsoreanu – Marioara Zimniceanu
– Doamna Noemi – Toto Ionescu
– Florica, servitoare – Nelly Andreescu
Singurul lucru pe care-l observ este prezenta unui anume Zaharia. In spectacolul actual nu mai apare. Sunt curios in privinta acestui personaj, desi tind sa cred ca nu era unul extrem de important.
2. Comedia s-a jucat si la Bratislava, in traducerea Suzanei Dovalova. Acest doua informatii le am DE AICI (unde puteti intra pentru a vedea si cateva opinii critice ale vremii).
3. Inca ma intreb daca Ion Marian, scriitorul din spectacolul, este Ion Minulescu. Asemanarea de nume pare sa sugereze acest lucru, ce am citit despre piesele sale, ca personajele erau reale, pare sa duca cu gandul la asta. Altfel, stiu prea putine despre Ion Minulescu pentru a putea afirma cu certitudine acest lucru. Totusi, daca e cineva mai cunoscator si va vedea spectacolul, ar putea sa-mi spuna si mie cine ar trebui sa fie Titu Micsureanu.
Per total, Allegro ma non troppo, dupa un text de Ion Minulescu, este un spectacol extrem de amuzant, comercial fara sa fie vulgar, extrem de imprevizibil si extrem de actual. Spectacolul poate fi vazut la Teatrul National din Bucuresti. Il recomand cu caldura. Salutari TEATRALE tuturor!