Alexandra Calinoiu: E smechera viata mea. Nu cred ca are vreo legatura cu zodia. Chiar eu imi fac viata mai frumoasa prin ceea ce aleg sa traiesc. :)

Alexandra Calinoiu: E smechera viata mea. Nu cred ca are vreo legatura cu zodia. Chiar eu imi fac viata mai frumoasa prin ceea ce aleg sa traiesc. 🙂

 

 

“Hihi. Precun observi in raspunsul anterior, primul blog a aparut pe 22 septembrie 2015, de atunci am devenit bloggerita si asa am mai capatat o zi de nastere. Prietenii imi ureaza “La multi ani!” si pe 22 septembrie.”

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un nou interviu, al doilea din aceasta saptamana. Ca de obicei, imi voi lasa invitatul (tot o invitata si astazi) sa se prezinte.

Alexandra Calinoiu: Salutare, tuturor. Eu sunt Alexandra Calinoiu sau, mai bine zis, Olteanca in Deplasare. Imi place foarte mult sa calatoresc si sa scriu despre experientele mele. Ma implic in proiecte de responsabilitate sociala prin donatii catre copiii bolnavi de cancer, am participat la impadurirea nationala, iar acum 3 luni am adoptat un urs caruia i-am pus numele Winnie. By the way, astazi (12.12.2016) este ziua lui. In rest, colectionez nopti albe pe care le colorez cum vreau eu. Sunt voluntar in ASFEAA (Asociatia Studentilor Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor) si in USR (Uniunea Studentilor din Romania) unde organizam proiecte cu studenti, despre studenti si pentru studenti. Cand nu sunt ocupata cu matematica, imi traiesc Studentia la Superlativ. Si ador pisicile si ciocolata.

Ai adoptat un URS? Real? Si unde-l tii? Nu incepusi cu asta, dar asta mi-a atras in mod special atentia! 🙂 Apoi le vom lua metodic, pas cu pas.

Da, am adoptat un urs real. Se afla la Orfelinatul pentru Ursi din Brasov, singurul din Europa de altfel. Sta in padure, alaturi de alti ursuleti orfani (el nu mai e orfan pentru ca ma are pe mine) si din banii pe care ii trimit lunar este hranit si monitorizat. Este o suma extrem de mica insa in acest proiect sunt angrenate mai multe persoane si astfel devine o suma semnificativa. Inca este nevoie de sprijin si mi-as dori sa se alature cat mai multi oameni salvarii ursuletilor. 🙂

Acum, pentru ca ai inceput astfel, vom incepe cu blogul tau. Cand a aparut el si de ce? Si de ce are aceasta denumire? 🙂

Blogul meu a aparut pe 22 septembrie 2015, dupa ce m-am intors dintr-o lunga deplasare ce a implicat mai multe orase unde m-am intalnit cu studentii din toata tara. Am inceput cu un hashtag #OlteancainDeplasare dupa care am auzit replici precum “Ce faci, olteanco? Tot in deplasare, tot in deplasare?”, “Tu nu ai mai ajuns pe acasa?” Am observat ca prietenii incep sa ma asocieze cu o Olteanca in Deplasare si am zis ca e un nume bun pentru blog. Asa ca mi-am inceput activitatea pe wordpress. Initial, am vrut sa promovez proiecte si evenimente locale sau nationale, oferind o perspectiva subiectiva (inside) ca urmare a participarii mele acolo astfel ca in urmatorii ani sa nu mai plec singura si sa am si alti studenti cunoscuti alaturi de mine. Lucrurile s-au schimbat putin cand am inceput sa postez si articole de suflet care au avut un succes mai mare ceea ce mi-a dat curajul sa imi pun sufletul pe tava cititorilor, dezvaluind lucruri din ce in ce mai personale. Apoi mi-am facut curajul sa ma mut pe domeniu propriu si din vara a aparut alexandracalinoiu.ro.

Mai stii data exacta a mutarii? Sau pentru tine datele nu au o asa mare importanta?

Hihi. Precun observi in raspunsul anterior, primul blog a aparut pe 22 septembrie 2015, de atunci am devenit bloggerita si asa am mai capatat o zi de nastere. Prietenii imi ureaza “La multi ani!” si pe 22 septembrie. Domeniul l-am luat prin mai, insa m-am mutat cu totul abia pe 30 iulie 2016.

22 septembrie este zodia balantei. Tu, sagetatoare ca persoana, balanta ca zodie. Cum se impaca cele 2 zodii?

N-am nicio treaba cu zodiile asa ca nu stiu sa iti raspund la aceasta intrebare.

Voiam sa te intreb si cum e sa fii in cea mai misto zodie. Dar cred ca voi trece peste acea intrebare … 🙂

E smechera viata mea. Nu cred ca are vreo legatura cu zodia. Chiar eu imi fac viata mai frumoasa prin ceea ce aleg sa traiesc. 🙂

Sa revenim la blog. Nu este un blog exclusiv de travel, deci trebuie sa ne spui ce putem gasi pe el?

Pe langa travel (ce merita vizitat prin diverse orase sau tari) evenimente (de tot felul, la ce reusesc eu sa ajung), Studentie la Superlativ (chestiile smechere pe care le facem la facultate sau in asociatia studenteasca si prezinta interes pentru studenti) Dor de…( aici sunt articole de suflet, multe prea persoanale, experiente prin care probabil au trecut si altii…iubire, dor, tradare, nostalgie), Utile (diverse sfaturi si curiozitati) si Fiecare fata are un Alex al ei (o iubire de-o vara care chiar a meritat sa apara pe blog, inclusiv 101 de motive sa imbatranim impreuna, dar uite-ne pe drumuri separate).

Advertoriale scrii? Daca da, spune-ne cel mai greu articol pe care l-ai scris vreodata.

Nu au fost chiar advertoriale pentru ca le-am transformat in povesti. Cel mai greu a fost sa scriu pentru AIA Proiect, sa proiectez o casa, chestii tehnice care nu trebuiau sa para tehnice. M-am documentat 3 zile ca sa fie corect ceea ce scriu, apoi am descris o casa de care m-am indragostit si unde mi-as dori sa ma mut.

Te referi la articolul pentru SuperBlog. Pentru ca am ajuns la SB, trebuie sa ne spui cum ai ajuns sa participi acolo? Cine/ce te-a facut si ce ne poti spune despre experienta SB?

Da. Am ajuns la SuperBlog dupa ce am vazut un articol de promovare pe blogul lui Daniel Botea. A fost o provocare pentru mine si m-a ajutat sa evoluez ca si blogger. Pot spune ca SuperBlog creaza dependenta. In ciuda programului meu extrem de incarcat, nu am putut sa renunt la competitie si i-am dedicat cateva nopti albe, am scris pe unde am apucat: in autobuz, la cursuri, la salon in timpul unui tratament de hidratare pentru par. Am incheiat SuperBlog pe locul 8 ceea ce ma bucura. Mi-am permis sa visez mult si departe si dupa o proba mi-am luat un bilet de avion catre Valencia sa traiesc pe pielea mea ce am scris in articol. Asa ca plec sa imi indeplinesc un vis.

Alexandra, vorbind la gala Super-Blog 2016

Legat de locul in clasament, am o intrebare mai “dificila”. Desi imi propusesem oricum sa te intreb, la Gala SuperBlog am mai fost indemnat de o persoana sa te intreb, deci, obligat-fortat, o voi face. Asadar, tu pe locul 8, fosta ta profesoara, Silvia Puiu, pe locul 11. Ce sentiment ai avut cand ti-ai intrecut un profesor intr-o competitie? O satisfactie suprema? O suparare? O teama?

Suparare, n-am de ce. Teama, nicidecum. I-am fost studenta la un seminar de Corespondente comerciale in lb. engleza la care am onorat-o cu prezenta doar o singura data. A fost un sentiment de mandrie ca am ajuns in top 10, de altfel a fost si unul dintre obiectivele pe care mi le-am fixat la inceputul competitiei.

 

“Nu e o noutate pentru mine sa imi intrec profesorii. M-am obisnuit cu asta.”

 

Si atunci care-i sentimentul? Suparare nu, teama nu. Care sa fie?

A fost un sentiment de mandrie ca am fost in top 10 si i-am intrecut pe multi altii, nu mai conta pe cine. Am fost extrem de fericita pentru acesta reusita, avand in vedere faptul ca a fost o competitie grea, o lupta destul de stransa pentru pozitii fruntase, iar timpul meu era deja ocupat cu o gramada de alte activitati drept urmare am dedicat acestui concurs mai multe nopti decat zile. Se pare ca luciditatea si inspiratia de la 4 dimineata au avut efecul scontat.

Eviti raspunsul la intrebare. Insist, pentru ultima oara: chiar nu a contat ca printre cei intrecuti a fost si Silvia Puiu?

Nu e o noutate pentru mine sa imi intrec profesorii. M-am obisnuit cu asta. Fara suparare (si aici nu mai are legatura cu SB sau cu situatia de fata, zic asa, in general) dar e legat de pregatirea fiecaruia. Pe langa pasiune si daruire e nevoie de un knowhow solid. Un profesor excelent reuseste sa inspire si sa modeleze, ceilalti doar tin discursuri in fata clasei in timp de studentii sau elevii au alte preocupari sau, mai grav, dorm. Vad lucrurile putin altfel. Daca cineva mi-a fost profesor pana acum, nu a insemnat si ca a fost mai bun decat mine. Si chiar daca e greu de cuantificat acest lucru, am exemple care sa imi intareasca acesta afirmatie, insa prefer sa nu vorbesc despre asta.

Hai atunci sa vorbim despre facultate, ca vad ca esti foarte pasionata de subiect. Zi-ne la ce facultate esti, ce an si cat de utila ti-a fost tie aceasta facultate 🙂

Anul 2 la Master – Managementul Afacerilor la Economie si Administrarea Afacerilor. Mi-au fost utile cursurile de Marketing si Creativitate. Daca ar fi sa aleg din nou facultatea, cred ca as alege Arhitectura la Bucuresti sau SNSPA. In ceea ce priveste materia, m-a ajutat sa am o viziune clara asupra unor lucruri si cam atat. In schimb, nu regret oamenii minunati pe care i-am cunoscut la FEAA. Dupa aceasta experienta, raman cu amintiri frumoase din ASFEAA, cu prieteni si o studentie la superlativ. ASFEAA inseamna pentru mine dezvoltare personala si profesionala, este locul in care imi dezvolt abilitatile si este un motiv in plus fata de notorietatea castigata la FEAA de a ramane aici pentru un master.
Consider ca educatia formala trebuie sa fie completata cu educatia nonformala motiv pentru care am participat la traininguri de Motivare si incredere, Comunicare si Public Speaking, Managementul voluntarilor, Fundraising, Teamwork, devenind ulterior trainer acreditat.

Ce inseamna ASFEAA? Nu sunt familiar cu prescurtarea 🙂

Scrie mai sus. Asociatia Studentilor Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor.

Cat de actuale mai sunt cursurile de marketing in 2016?

Nu e nimic actual. Nu mi se pare nimic wow pentru ceea ce se intampla in marile companii. Din nefericire, doar prea putini profesori aduc in discutii cazuri interesante.

Deci facultatea este valoroasa doar din punctul de vedere al oamenilor pe care-i cunosti?

Da. Putini au reusit sa isi puna amprenta asupra dezvoltarii mele. Putini, dar buni.

Cum era sa fii blogger ca student? Erai intrebata, de colegi ori de profesori, de ce ai scris articolul X ori articoul Y?

E destul de dragut. Mai dezbatem uneori articolele mele, imi mai cer link-uri sa le reciteasca pe unele. Ma intalnesc cu multi prin facultate si imi spun ca imi citesc blogul si ca le place ceea ce scriu, apoi ma imbratiseaza. Se simte caldura lor si ma coplesesc aceste gesturi. Unii ma abordeaza pe privat sa ma intrebe despre diverse experiente si povesti de dragoste. Sunt curiosi sa afle si dincolo de informatiile pe care le fac publice.

Autografe dai? 🙂

Foarte putine, unor persoane extrem de speciale. In schimb obisnuiesc sa dau stickere.

Si, totusi, mie mi-a dat autograf. Si n-a fost singura (detalii AICI si AICI)

Deci sa inteleg ca ti-au cerut unii autograf si i-ai refuzat?

Obisnuiesc sa las stickere inainte de a-mi cere ei ceva.

Zi-ne cum este cu mutarea pe domeniu. De ce ai simtit nevoia s-o faci si cum te simti acum? Mai “profesionista”? Ai primit mai multe propuneri de colaborare?

Ma simt mult mai profi, practic un blogger cu acte in regula. Am colaborat pana acum cu pizzeria PrazVegas a lui Ciprian Ogarca, olteanul care a castigat MasterChef, pentru site si, in prezent, cu salonul de beauty al hairstylistului Ionut Dinca, ID Studio, ii gestionez pagina de facebook.

Exista o pizzerie PrazVegas in Craiova? Asta suna chiar bine! Cand vin acolo promiti ca ma scoti la pizza acolo? 😀

Da, exista. Si se face pizza cu praz. Ciprian e nebun de genial si il apreciez mult pentru ideile lui. Promit sa te scot la pizza cand vii in Craiova. 🙂

[ma laud] … “Cu mine ca intreg. Cu experientele care m-au modelat, cu alegerile pe care le-am facut, cu munca mea, cu oamenii pe care i-am avut alaturi, care au crezut in mine, m-am motivat si m-au incurajat sa merg mai departe, cu cartile pe care le-am citit, cu lucrurile pe care le-am invatat, cu lectiile pe care mi le-a dat viata.”

Eu am mancat in Slatina Shaorma cu Praz. Intre timp, s-a inchis. Dar, recunosc, olteanul din mine e foarte mandru sa auda asa ceva. Zi-ne, pentru ca tot suntem aici, cum e cu mandria de a fi oltean. Vorbeste-ne despre ea, ca de la oltean la oltean 🙂

Ma rezum doar la corectitudinea utilizarii tuturor timpurilor verbale pe care o explic de fiecare data prietenilor mei de prin alte regiuni.

Pai asta e singurul lucru specific oltenilor, perfectul simplu? Vreo alta caracteristica nu au?

As spune ca oltenii sunt oameni perfecti si simpli, dar am gasit astfel de oameni si in alte regiune, iar eu sunt perfecta si complicata. Asa ca nu cred ca exista vreun tipar.

Nu te lauzi ca esti olteanca, nu te lauzi ca esti sagetatoare. Cu ce te lauzi, totusi? 🙂

Cu mine ca intreg. Cu experientele care m-au modelat, cu alegerile pe care le-am facut, cu munca mea, cu oamenii pe care i-am avut alaturi, care au crezut in mine, m-am motivat si m-au incurajat sa merg mai departe, cu cartile pe care le-am citit, cu lucrurile pe care le-am invatat, cu lectiile pe care mi le-a dat viata.

Cu tine si cu blogul tau :)) Sa incheiem subiectul Super-blog, ca trebuie sa te intreb: ce ai obtinut din aceasta competitie si daca vei mai participa in viitor. Apoi am 3 intrebari de la o persoana pe care o cunosti (iti voi zice la sfarsit cine).

Am castigat prieteni si experienta, notorietate si premii (2 de la Farmec si un voucher la SPA de la Residence Hotels). Si am castigat curajul de a-mi indeplini visele (ca sa explic faza cu visele, ma visez de multe ori prin vacante) si visurile. Cu siguranta o sa mai particip pentru ca SB creeaza dependenta, iar eu sunt o mare amatoare de adenalina.

In primavara voi fi partener media, deci nu ma voi mai putea supara pe tine ca mi-ai luat-o inainte. Acum, insa, sa trecem la 3 intrebari din public (pana acum, singurele). Esti pregatita? 🙂

Sa inteleg ca acum te-ai suparat pe mine. Sper sa ti-a trecut, daca nu, vezi tu cum te descurci. Da, sunt pregatita.

Daca ar fi sa propui un experiment unui profesor de la universitate, care ar fi acela? (experimentul, nu proful). Lanseaza o provocare in acest sens.

Cursuri mai atractive, interactive si provocatoare. Ar fi minunat ca fiecare cadru didactic sa isi doreasca sa se depaseasca pe sine si sa sa devina din ce in ce mai bun. Ar fi grozav sa ii avem participanti pe toti profesorii la trainingurile noastre sa inteleaga cu ce suntem noi obisnuiti si sa incerce sa isi adapteze stilul de predare. Cred ca dupa acest lucru s-ar crea astfel de legaturi intre noi care ne-ar ajuta mult mai mult atat pe noi cat si pe ei in indeplinirea obiectivelor stabilite.

Daca ai fi profesor, ce schimbari concrete ai face? (ceva concret, daca se poate; si sa te pregatesti si de urmatoarea intrebare)

In primul rand, as pune accent pe interactiunea cu studentii. As incerca sa ii cunosc pe toti mai mult decat de afiseaza ei pe la cursuri (sunt specialisti de pe HR care fac asta, deci se poate. Exista facebook, deci as avea de unde. As profita de acel prim curs de la inceputul fiecarui semestru pentru a afla despre ei ceva mai mult decat numele, ce liceu au terminat – care e irelevant – si de ce au ales facultatea respectiva. As incerca sa le descopar pasiunile, dorintele si ceea ce ii defineste pe ei ca persoane.) Mi-as plia cursurile pe nevoile si obiectivele lor. Daca ceva e prevazut in programa, nu este neaparat necesar. Daca suntem obligati sa invatam ceva nu ne este neaparat util si nici nu va asiguram ca vom ramane cu prea multe dupa examen. As pune accentul mai mult pe lucruri practice, concrete, decat pe teorie. (Cursurile le pot citi si acasa, in autobuz, in cada, pe plaja, whatever…nu trebuie sa fim tarati in sala de curs pentru a ni se citi ceva de pe un PowerPoint). As schimba complet modul de evaluare. As da note pe participare, interactiune, creativitate de care studentii sa dea dovada ca urmare a diverselor probe la care i-as supune, nu pe reproducerea a ceea ce au invatat sau nu in ultima noapte sau au copiat. As tine cont de faptul ca studentii sunt indivizi diveriti care asimileaza diferit si sunt interesati de lucruri diferite drept pentru care i-as pune sa impleteasca pasiunile lor cu ceea cd invata la curs si chiar sa puna ceva in practica pe domeniul lor de interes. Mi-as da silinta ca fiecare sa ramana cu ceva la finalul cursului. Consider ca asta tine de mine ca profesor sa reusesc sa captez atentia studentilor si sa scot de la ei tot ce se poate. Imi doresc sa existe profesori care sa exceleze punand in practica ceva din ceea ce am mentionat aici. Se poate. Important e sa fie deschisi la schimbare.

Ultima intrebare din public completeaza perfect intrebarea anterioara: Ce metode de motivare folosesti cu elevii pe care ii meditezi la matematica? Adica esti si tu profesoara pentru cativa elevi 🙂

Creez o relatie speciala cu ei si ii fac sa inteleaga faptul ca este important pentru ei sa invete. Ma asigur ca ei inteleg faptul ca eu sunt acolo ca sa ii ajut si cu mine ar trebui sa faca echipa, nu sa incerce sa ma impresioneze cu ceva, gen sa le faca altcineva tema (am avut cazuri in care parintii le faceau temele. Nu am inteles niciodata de ce ii mai trimiteau la meditatie.) Ii incurajez sa ma caute la orice ora din zi sau din noapte cu tot felul de intrebari, mai ales daca au nelamuriri la teme. Sunt deschisa la orice subiect de discutie si apeleaza la mine pentru diverse sfaturi, inclusiv legate de alegerea unui liceu sau a unei facultati. Reusesc sa ii fac sa invete de drag, pastram o atmosfera placuta, avem pe fundal muzica, le place sa rezolve problemele la tabla (da, am o tabla acasa). Daca nu invata formulele, le dau pedepse (gen, sa le scrie de 50 sau 100 de ori si dupa asta clar nu le mai uita si le si invata pe celalalte dupa ca sa nu le mai scrie de atatea ori). Consider ca cel mai mult conteaza relatia pe care o dezvolt cu ei. Ma adaptez la stilul si nevoile fiecaruia. Si am avut pana acum rezultate extrem de bune de care sunt foarte mandra, ei sunt multumiti, parintii lor sunt multumiti si ma recomanda cu incredere si altora.

 

” Nu e narcisism, dar imi citesc des blogul.”

 

Intuiesti cine mi-a suflat intrebarile? 🙂

E evident.

Oare? 🙂

Sa fie altcineva in afara de dna Silvia Puiu?

Apai chiar ea este. Acum trebuie s-o si caracterizezi in cateva cuvinte, daca tot ti-a fost profesoara si m-a si rugat sa te chinui cu 3 intrebari 🙂

Ca si cadru didactic nu stiu cum este pentru ca nu am onorat-o cu prezenta din motive obiective. Insa stiu ca este o persoana activa, implicata in diverse proiecte, dedicata muncii sale si imi place ideea de a crea Cronica Studentului FEAA si consider ca a facut o treaba buna cu asta prin incurajarea studentilor de a impartasi experientele lor cu cititorii. 🙂

Ii citesti blogul?

Regulat, nu. Pana acum, in jur de 5 articole.

Si cum ti se par articolele ei?

Cred ca un articol isi indeplineste scopul atunci cand reuseste sa treaca de retina si sa ajunga in suflet. Pasiunea se simte cu sufletul nu cu mintea. Iti indeplinesti menirea ca blogger atunci cand reusesti sa transmiti emotie, sa imbraci povestile intr-o aura de mister si sa ii faci pe altii sa rezoneze cu tine prin scrierile tale. Blogul nu este un jurnal si nimeni nu scrie pentru sine (altfel nu ar mai face public niciun articol) asa ca e important sa ii faci pe cititori sa se rupa de realitate si sa traiasca povestea alaturi de tine. Revenind la intrebarea ta, nu stiu sa iti spun daca doamna Silvia Puiu m-a facut sa traiesc povestile prin intermediul articolelor sale, insa o sa incerc sa citesc/recitesc cateva ca sa observ acest lucru. Ar fi ipocrit din partea mea sa imi dau asa cu parerea fara sa ii fi urmarit evolutia.

Tot suntem aici, asa ca te intreb cum e Alexandra Calinoiu ca blogger cititor: ce bloguri/bloggeri citeste si de ce? Ce trebuie sa aiba un blog ca sa fie citit de tine? Sau ca sa te convinga sa te abonezi, daca e cazul.

Citesc articole pana la final doar daca reusesc sa ma capteze, sa ma prinda in povestea lor, sa uit ca sunt in patul meu si sa ma simt acolo in lumea pe care o descrie. De multe ori, plang cand citesc ceva absolut grozav pentru ca bloggerul reuseste sa imi transmita emotie. Plang si cand scriu unele articole de-ale mele sau cand le recitesc. Nu e narcisism, dar imi citesc des blogul. Un articol extrem de bun pe care l-am citit recent este scris de Hadasa in SuperBlog pentru a doua proba lansata de Residence Hotels. M-a captat total. Si imi mai plac articolele scrise de Dama de Trefla.

Ne dai exemplu de 3 bloguri la care esti abonata?

Dama de Trefla, Jurnalul unui Adam, Hadasa Scrie.

Daca tot esti pasionata de calatorii, vorbeste-ne despre Craiova. Convinge cititorii sa vina sa viziteze Craiova (cu macar 1 atractie importanta in oras).

Craiova este un oras ce ar trebui vizitat cel putin o data in viata. O atractie principala este Parcul Romanescu, declarat monument istoric. Este cel mai mare parc natural din Romania si al treilea din Europa. Ador parcul iarna, este superb sub zapada si atat de linistit. De asemenea, recomand o plimbare prin centrul vechi intr-o seara racoroasa de vara, terasele si, pentru amatorii de poze, zidurile pictate. Neaparat si o vizita in Gradina Botanica, o adevarata opera de arta. Iti las cateva poze ca dovada.

Un oras de vizitat. Dar este si un oras in care ar trebui sa te muti? Il recomanzi pentru o sedere mai indelungata?

Cred ca asta tine de fiecare in parte, de compatibilitatea cu orasul. Eu, personal, m-as muta in Bucuresti. Insa tot cei dragi ai mei sunt in Craiova si de asta am ramas si eu.

Asta era urmatoarea intrebare: de ce ai ales sa faci facultatea in Craiova si daca recomanzi si altora sa faca acest lucru.

Sunt destul de atasata de oameni si nu m-am vazut mutandu-ma singura in Bucuresti. Ma sperie singuratatea tare mult. Am activitati si oameni care ma tin aici ca altfel as fi plecat de mult. Si sa stii ca nu regret acest lucru. Caldura cu care sunt asteptata acasa de cei dragi atunci cand ma intorc din calatorii nu se compara cu nimic. Prietenii care imi sunt alaturi, asociatia studenteasca, elevii mei ma fac sa imi dau seama ca am facut alegerea corecta sa raman in Craiova. Le recomand tuturor sa isi urmeze visurile oricat de departe ar fi ele. Sa faca ceea ce le place.

Spune-ne acum ce te vezi facand dupa terminarea facultatii? Planuri pentru viitorul apropiat #casazicasa.

Dupa terminarea facultatii ma astept sa fie ceva mai multa liniste in viata mea. Nu mi-am facut niciun plan. Doar sa ma relaxez putin pana o sa intru in forta pe piata muncii.

Atunci zi-ne niste planuri pe termen lung: cum te vezi peste 5, respectiv peste 10 ani?

Hmm…Ma vad mutata cu sotul meu la casa noastra, cu un copil si sa fiu o mama grozava. Cel mai singur nu o sa ma las de meditatii asa ca matematica isi va gasi locul ei prin viata mea, iar blogul meu va fi incarcat de doruri, amintiri si bucati de suflet. Si habar n-am in ce domeniu o sa lucrez. Las viata sa ma surprinda.

Sunt rugat din public sa te intreb 3 lucruri legate de blogosfera craioveana. BlogOltenii, cum s-au autointitulat ei. Spune-ne, intai, cum o vezi per ansamblu 🙂

Programul meu incarcat nu imi permite sa ii onorez prea mult cu prezenta, insa din exterior ii vad ca pe un grup de prieteni, o familie, oameni implicati in diverse proiecte, energici si mereu cu zambetul pe buze.

Mergi la intalnirile lor regulate (de 2 ori pe luna se intalnesc)? Curiozitatea noastra, a celorlalti, este cum de blogosfera craioveana este atat de unita? Mult mai unita decat toate celelalte blogosfere locale (daca-mi este permis termenul).

Eu am ajuns de 2-3 ori pana acum. Ceea ce face ca blogosfera craioveana sa fie unita este relatia care s-a creat intre membri ei. Faptul ca sunt toti prieteni si se intalnesc des, consolideaza relatia.

Ce observam in aceasta poza? Pai: 1. Avem 2 intrusi (eu si Minerva). 2. Eu stateam fix intre profa Silvia si studenta Alexandra. Am zis ca daca una vrea s-o invete pe cealalta ceva, sa prind si io ceva. Poate-poate … :))

Ne poti caracteriza trei dintre bloggerii craioveni? 🙂

Daniel Botea este sufletul blogosferei, omul de legatura, liderul recunoscut de toti, cel care motiveaza si ia initiativele in cea mai mare parte. Raluca Brezniceanu imi este foarte draga prin scrierile ei. Pune suflet in articole si se vede ca este pasionata de ceea ce face. David Mitran este tipul preocupat de dezvoltarea personala si motivarea celor din jur. Cauta mereu sa isi depaseasca limitele si sa ii ajute si pe ceilalti sa faca acest lucru si il admir foarte mult. E putin hater si extrem de sincer.

Eu iti mai cer sa caracterizezi inca 2 (nu mizam pe ultimii 2). Blogatu si Ianolia Marina 🙂 Despre Blogatu vreo 2 amici din Bucuresti vor sa afle mai multe.

Spre rusinea mea, nu am nici cea mai vaga idee cine este Blogatu. Iar Ianolia este o poeta innascuta, pasionata de carti si citit. E ca un adevarat Balsam pentru Suflete.

Eu o urmaresc pe ea, ea ma urmareste pe mine

Pana la urmatorul interviu, sa te informezi cine este Blogatu :)) Pana una-alta, te anunt ca mai am fix 5 intrebari 🙂 Incep cu prima dintre ele, o restanta (pe care trebuia s-o pun mai devreme): frecventezi blogurile mele? Daca da, pe care dintre ele si de ce? 🙂 Daca nu, ce ar trebui sa fac sa intru pe radarul tau?

Hihi, bine. Urmaresc Cinemil pentru ca si eu sunt cinefila. Ca sa nu pierd timpul cu vreun film care nu ma atrage, prefer sa ma documentez putin inainte.

Atat? :)) EmilCalinescu.eu nu? (so sad)

Ba da, insa doar 3 articole de acolo. Pana acum.

Toate reflectoarele sunt pe noi

Va mai fi inca unul: acest interviu. Am aflat ca-l vei citi cu interes :)) Pana atunci, insa, trebuie sa ne zici cum intampini varsta de 23 de ani? 🙂

Da, o sa il citesc cu mare interes. Doar e cu si despre mine. Intampin varsta de 23 de ani cu proiecte frumoase, se anunta colinde in consiliul largit al facultatii si Secret Santa in ASFEAA asa ca sunt extrem de nerabdatoare. Sper totusi sa fiu intr-o stare mai buna pana atunci.

Ah. Da. Trebuie sa povestesti cititorilor cum a fost intrerupt o zi acest interviu. Nu e o chestie placuta, e prima oara cand patesc asa ceva, dar cred ca este relevant de stiut :-s Sper, totusi, ca acum te simti mai bine si ca de ziua ta vei fi in forma maxima 🙂

Uh, chiar trebuie? Interviul a fost inceput pe strada, continuat in autobuz, apoi la repetitia de colinde, dupa care acasa. A fost intrerupt brusc pentru ca mi s-a facut rau: ameteli, frisoane, greata (si nu e vina ta, ci a racelii). Am avut o noapte si o zi de cosmar.

Acum, ca am stabilit si asta, trecem la urmatoarea intrebare: ti-ai dorit vreodata sa fii profa cu acte in regula? Din aia care da note?

Multi elevi m-au rugat sa devin profa cu acte in regula pentru ca le place cum le predau si cred ei ca al putea schimba ceva prin invatamant. Intr-un fel ar fi frumos, insa dezinteresul multora, neatentia si modul in care marea majoritate trateaza orele de curs, precum si hartogaraia ma sperie.

Povestea halatului ramane secreta. Momentan 🙂

Hai ca te pun sa fii profa pentru cateva minute. Va trebui sa evaluezi acest interviu (interviul si, bineinteles, intervievatorul): ce a avut bun, ce a avut rau, ce i-a lipsit? Iar daca nu-i nota de trecere, sa spui cand trebuie sa vin la toamna…

Sa stii ca o sa primesti un feedback pozitiv de la mine. Mi-a placut ca ai sapat dupa raspunsuri, ca ai insistat, ca ai vrut sa ajungi in miezul problemei. Ai nota 10 si te mai astept si cu alte intrebari intr-un alt interviu. Ziua mea e de mai multe ori asa ca ar trebui sa profiti de toate ocaziile.

Atunci ai “binecuvantarea” mea sa te faci profa. Vei da note mari, nu vei traumatiza elevii :)) Acum, insa, am o alta provocare pentru tine. Penultima intrebare, deja clasica, a interviurilor mele. O stii?

Nu cred in note asa ca nu ii voi traumatiza. Ma voi asigura ca fiecare ramane cu ceva. Imi place sa las in urma ceva bun. Da, stiu. Sa imi adresez eu o intrebare.

Atunci treci la treaba 🙂 Ti-ai facut temele #casazicasa. Dar, dupa cum stii, trebuie sa si raspunzi la ea.

Alexandra, daca ar fi sa ai o superputere care ai vrea sa fie aceea? Sa nu mai simt dorul (dar asta cred ca nu m-ar mai face umana si nu as mai fi sensibila deloc) asa ca as vrea sa ma pot teleporta.

Atat despre Alexandra Calinoiu, olteanca in deplasare (acum, in vizita pe EmilCalinescu.eu). Eu ii urez la multi ani, cat mai multe destinatii bifate si cat mai multe impliniri. Ca de obicei, invitatul are ultimul cuvant: Alexandra, un mesaj pentru cititorii EmilCalinescu.Eu 🙂

Iti multumesc din suflet, Emil! Dragilor, va doresc sa va permiteti sa visati mult si sa aveti curajul si resursele necesare pentru a va urma visurile! Sa ne citim cu drag!

Abia acum se poate si ea odihni 🙂
Pe Alexandra Calinoiu o puteti citi pe bloguletul ei 🙂

Comments

comments

6 thoughts on “Alexandra Calinoiu: E smechera viata mea. Nu cred ca are vreo legatura cu zodia. Chiar eu imi fac viata mai frumoasa prin ceea ce aleg sa traiesc. :)

  1. Iti explic eu cine e Blogatu pana ajunge Emil sa iti povesteasca. Cu o singura conditie: Daca ma inveti sa scriu poezii pentru ca am renuntat, de mult, la idee. E mai simplu cu proza, daca ma intrebi pe mine. Dar Olimpia, clar, se incadreaza mai bine la denumirea de “poet”. 😀 =)
    Una peste alta, ar trebui sa vii mai des la intalnirile cu noi. Cine stie? Poate o sa iti placa! 😀

  2. Nice 🙂 reiese in mare ca profii FEAA sunt varza, dar e OK. Consider ca e greu sa iti dai cu parerea despre orice, daca nu vii la ore sau vii rar si eu stiu multe cadre didactice pasionate la FEAA Craiova, pt ca am fost si eu studenta, masteranda, doctoranda si postdoctoranda a acestei facultati. 🙂 In rest, frumos interviul. Ca de altfel, toate interviurile lui Emil. Felicitari si La multi ani intervievatei!

    1. Și eu știu cadre didactice la FEAA care sunt pasionate și fac o treabă grozavă, însă sunt puține. Și vorbesc din perspectiva studentului care o perioadă (2 ani și jumatate) a fost la toate cursurile. Apoi am început să fiu mai selectivă și nu am mai pierdut timpul aiurea pe la cursuri, ci am încercat să fac ceva util în altă parte. (Asta tot la FEAA am învățat-o și chiar am pus-o în practică.) Îmi permit să îmi dau cu părerea pentru că știu despre ce vorbesc. Am fost un hater, i-am studiat pe toți și asta pentru că am vrut să se schimbe ceva.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !