Afacere de-a gata

Idealist vorbind, am spus dintotdeauna ca daca mi-as incepe o afacere, mi-as dori sa fie una unde meritul meu sa fie 100%. Mi-as dori sa fac ceva revolutionar, ceva ce nu a mai facut nimeni, totul urmand a fi aranjat de mine. Nu mi-ar placea sa preiau nimic de la altii, nici macar aranjarea spatiului. Nici macar un plan de afaceri. Nici macar propunerea de proiect pentru finantare europeana.

Ma rog, toate astea le ziceam in trecut. De atunci a trecut ceva timp,nu stiu daca mult sau putin, dar cert ca indeajuns incat sa-mi dau seama ca utopiile nu functioneaza. Nic cele politice, nici cele financiare.

Imi dau seama, din ce in ce mai mult si mai des, ca ideea de afaceri la cheie nu este una deloc rea. De exemplu, daca aveti nevoie de amenajari locuri de joaca, ideal ar fi sa apelati la o firma specializata, cu experienta in domeniu. Chiar daca locul de joaca este facut de voi, conceput de voi, conform planului vostru, tot trebuie apelat la specialisti, care sa va impartaseasca din experienta lor. Si care sa va ofere solutia cea mai potrivita.

Acum, nu-mi dau seama la ce afaceri s-ar preta o idee 100% romaneasca, poate la restaurante, acolo este posibil sa se poata inova foarte mult. Totusi, merg foarte bine si francizele, in fond d-aia francizele de fast-food-uri sunt cele mai profitabile afaceri din lume. Ok, trebuie sa te pricepi sa ti le promovezi, nu e chiar floare la ureche, dar ca idee, uneori e mai usor sa conduci o franciza de fast-food decat un restaurant propriu.

In incheiere, trebuie sa va povestesc o banala experienta din facultate. Una relevanta pentru ceea ce spun eu aici. Initial eram decis sa rup norii, sa fac o cercetare cum nu mai facuse nimeni. Ma imaginam un Don Quijote, un deschizator de drumuri. Pe masura ce ma apropiam de anul 3, ma gandeam ce voi studia la licenta. Ma gandeam cu incantare, dar din ce in ce mai mult cu groaza. Pana cand m-am decis sa fac ceva cat mai banal, care sa necesite cat mai putina munca. Nu m-am putut mandri cu licenta mea, nu este deloc ceva genial, nici nu stiu daca mai serveste drept exemplu la biblioteca facultatii. Doar ca mi-am indeplinti obiectivul imediat: sunt licentiat, ulterior am devenit si absolvent de master. Si fix aceste titulaturi le-as fi avut si daca as fi facut o licenta inovatoare, geniala, deschizatoare de drumuri. As fi ramas acelasi Emil Calinescu, v-as fi scris aceleasi lucruri pe bloguletele mele.

Ce vreau sa zic este ca-i la fel si-n afaceri: uneori nu detii resursa cea mai importanta. Nu detii indeajuns de mult timp. Oricat ti-ai dori, oricate ai vrea sa faci, nu ai timp.

Solutia este ceea ce scrie in titlu: o afacere de-a gata. Una cu care sa mergi la sigur, o reteta sigura, care a mers in alte locuri, alte dati, care sigur va functiona si acum. Astept sa ma corectati daca gresesc 🙂 Salutari BLOGOSFERICE tuturor!