Advertorialele aduc trafic
Circula cateva mituri in blogosfera. Trei mi se par relevante:
1. Google penalizeaza blogurile pline de advertoriale. Nu scrie multe advertoriale, ca nu e bine.
2. Advertorialele aduc trafic zero.
3. Advertorialele strica aspectul blogului.
Toate 3 sunt neadevarate, toate 3 sunt usor de combatut. Extrem de usor.
Intai si intai, pentru ca exista felurite tipuri de advertoriale. Cele proaste, pline de cuvinte cheie, cu 10 link-uri, sunt penalizate. La fel cum sunt penalizate reclamele la site-uri raufamate. E simplu. Banal de simplu.
Al treilea mit este iarasi usor de combatut. De fapt, suna cam asa: advertorialele strica aspectul blogului daca tu le scrii prost. Daca tu prin acele articole nu vrei sa aduci nimic. Daca le scrii doar ca sa fie scrise.
Da, ACELE advertoriale sunt proaste. Strica aspectul blogului. Advertorialele aduc trafic zero cand sunt proaste. Cand nu transmit nimic. Cand sunt de umplutura.
Cand sunt, insa, scrise bine, ele aduc trafic misto. Sa va explic ce fel de trafic aduc ele:
1. Intai si intai, daca este vorba de o firma care-si stie interesul, aceasta va promova acel articol pe propriile retele. Va fi promovat de angajatii acelei firme. Deci te vei duce intr-un public nou. Ei au tot interesul ca articolul tau sa fie promovat, sa fie vizualizat.
2. In al doilea rand, daca-i vorba de concursuri, ceilalti participanti vor citi articolul tau. Uneori, va fi vorba tot de public nou. De public in plus, pe care altfel nu-l aveai.
3. Daca e bine optimizat, iti va aduce trafic si pe termen lung.
Haideti sa va dau si un exemplu: am fost ofertat sa scriu despre un magazin airsoft pe Cinemil.RO. Articolul este ACESTA si are un trafic foarte bun. Aproape egal cu Gardienii Galaxiei. Magazinul, in sine, comercializeaza replici arme airsoft. Teoretic, nicio legatura cu filmele. Ce as fi putut eu scrie pe un blog de filme?
Dar v-ati gandit vreodata ca filmele se folosesc de aceste arme? Ca armele pe care le vedeti in filme nu sunt cele reale, ci sunt replici, copii fidele ale armelor adevarate? Am scris despre accidentul fatal patit de marele actor Brandon Lee la inceputul anilor 90. Am transmis ceva cu acel articol.
Nu va arat statisticile, insa credeti-ma pe cuvant: arata foarte bine. Si tot ce pot spera este sa ramana asa si pe termen lung.
Pot scrie advertoriale pe blogul de filme despre aproape orice. Filme, in fond, se fac despre orice. Insa NICIODATA nu voi scrie, pe blogul de filme, un articol care sa contina, de fapt, un comunicat de presa legat de lansarea unei cafetiere. Nu radeti, am vazut asa ceva. Nu stiu ce parere au cititorii acelor bloguri despre asa ceva, eu, insa, nu mi-i jignesc pe ai mei, oricat de multi sau putini ar fi la un moment dat.
Si, apropo, in cazul in care nu v-ati prins deja, si acesta este un advertorial. Tot unul care transmite ceva, tot unul care are o idee. Buna sau proasta, de acord sau nu cu ea, nu e important. In fond, voi, cititorii, decideti cat de bun sau de rau este un articol.
Iar daca ati apelat vreodata la magazinul online promovat, AirSoft.ro, rog sa dati de veste. Si s-o faceti indiferent daca aveti de spus lucruri bune ori lucruri rele. Informatia inseamna putere 🙂
Cum v-as putea argumenta altfel decat cu acest exemplu? Va indemn, totusi, daca sunteti bloggeri, sa va convingeti singuri: Advertorialele aduc trafic. Cel putin in cazul meu. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!
O zici de parca Sfintu’ Trafic e prima si singura chestie utila.
Eu am vazut o alta chestie: pe un blog unde media de comentarii la articole personale sau de interes general este 5-10, media de comentarii la advertoriale este 0-2. Cu vedere inspre zero, mai degraba. Si am observat treaba asta la N bloguri.
A, cautari din Google e foarte posibil sa ai. Desigur. Ca pina la urma tu promovezi un produs comercial, deci apari in rezultatele cautarii pe acele cuvinte-cheie (pe pagina a 3a, dar apari). Ca atare, vine trafic. Ei, aici vine intrebarea: ce fel de trafic e ala? Nu cumva vine omu’, citeste articolul, si pleaca? Cred c-am vazut vreo 3 blogheri capabili sa scrie un *advertorial* asa fain incit sa-si retina cititorul venit din Google.
Asa ca … multumesc, dar un advertorial, daca nu-i exceptional scris, cam reprezinta balast pentru oamenii care te citesc cu oarecare constanta. Depinde si ce fel de trafic vrei tu, bine inteles. Daca vrei oamein multi, fara numar fara numar, sa poti vinde ideea ca tu ai cititori si deci au si altii motiv sa-si faca reclama la tine .. mna, desigur.
Da’ nu cred ca-i singura abordare valida a bloghingului. Poate altii vor sa nu-si alunge cititorii vechi, de exemplu.
De curiozitate, de ce ai alunga cititorii vechi? Ei refuza sa inteleaga ca un blogger, pt a trai, trebuie sa scrie si advertoriale?
Pai depinde, pretinzi ca scrii atit de interesant incit oamenii inghit si advertoriale prin feed? Ca practic la asta se rezuma. Cita autoritate are blogherul, cit interes suscita el.
Eu unul stiu vreo 5 blogheri de la care as accepta sa scrie advertoriale frecvente: Tolontan, Vlad Petreanu, Eftimie samd. Da’ is 5, nu 50 citi am in feed reader.
A, si tine cont: treaba asta vine de la unul dintre cei care a cumparat credite pe blogul Trilema, mai cumpara ziare fizice din cind in cind, samd. Doar ca Trilema livra articole din care chiar invatam ceva, ziarul Cotidianul mai livreaza articole-sumar faine si pe teme de interes (de ex. despre Sovromuri), in general textele astea imi aduc o oarecare plusvaloare. Ceea ce nu pot spune despre bloguri.
Hai sa facem altfel: fa-ti un top mental de 15 blogheri mai buni, care-ti plac tie. Imagineaza-ti ca ti-ar cere 50 de bani taxa de acces pe fiecare articol. La modul cum publica lumea, feed readerul tau ar avea minim 10 articole in fiecare zi. Na, zi tu, ai plati 5 lei zilnic pentru oportunitatea de a citi ce scriu astia? Da’ zilnic, adica 150 de lei lunar. Crezi ca textele tale ar valora 50 de bani in ochii vreunui cititor?
Concluzia e ca lumii i se fringe de nevoile blogherului. Incercarile de a face o activitate comerciala din bloghing functioneaza pentru citiva oameni, iar in jurul lor roiesc alti 500 de fraieri care au impresia ca „si lor le-ar iesi”. Chestia asta o fost amuzanta in 2009, chestia asta e inca amuzanta in 2017.
De fapt imi ridici mingea la fileu.
Intreb asa: daca nu esti dispus sa dai bani sa imi citesti articolele, de ce nu-mi dai voie sa scriu articole platite? Fix d-aia le scriu, pt ca cititorii mei nu vor sa plateasca. Si ar fi absurd sa plateasca, asta e ideea blogurilor: nu citesc doar 4-5 bloguri, ci am o infinitate de optiuni din care sa aleg.
Eu nu te opresc sa scrii, nu-ti zic sa faci sau sa nu faci un anume lucru; nu-s zbir & tartor pe tarlaua blogurilor.
Eu fac observatii care-mi pare adevarate. Tu poti sa le iei in seama sau nu. Eventual, poti sa le discuti, daca-ti pare ca-i ceva de discutat.
Deci, daca tie iti pare ca advertorialele aduc trafic, bravo. Keep doing what you’re doing. Eu din observatiile de „outsider” am vazut complet altceva, dar n-ar fi prima oara cind ma insel. Cam atita.
n.b. Depinde mult de modul cum consuma oamenii bloguri. Eu urmarind 50, ma cam irita advertorialele. Face firma X o campanie, brusc dau in feed reader de 10 articole-reclama unul dupa altul. Pai sa nu dau cu CLIC DREAPTA DELET NU STAM LA DISCUTII ?
Daca alti oameni citesc blogul intrind pe front-page sau din bookmarks, na, poate ca le-o fi mai usor sa inghita reclamele, ca sar direct peste ele. Chestii de detaliu.
Repet intrebarea mea: preferi sa citesti o persoana care scrie o data pe saptamana, in graba, dupa 8 ore de munca, dar care scrie „curat”, fara sa fi fost platit? Sau o persoana care scrie zilnic, 10 articole pe saptamana, dar din alea 10 are si 3 advertoriale? Fix asta este intrebarea. Daca tu preferi prima varianta este dreptul tau, dar din punctul meu de vedere, ca blogger cititor, a doua categorie de bloggeri scrie mai bine.
Na, ultimul meu comentariu pe tema asta, ca ne intindem si n-are sens. Vorba aia, daca nu ni se „pupa” ideile asta e, we agree to disagree 🙂
Eu prefer sa citesc chestii scrise fain, pe cit de bine / detaliat / stufos are chef autorul. Atit, asta-i singura conditie, full stop.
Prezinti o falsa dihotomie, ideea ca doar alternativele descrise de tine dinsus ar exista: ori scrisul pe fuga, ori scrisul pe indelete dar plin de „sponsorizari”. Pe cind se ocupa de bloghing, Darius Groza alias „Jeg” scria un articol la citeva saptamini sau chiar o singura data pe luna. Si avea job full time, hm? Si era citit, culmea. Astepta lumea articolele lui ca piinea calda. Iar daca nu-ti place exemplul cu Jeg, aminteste-ti de Abjectu. Care scria rar da’ o facea kilometric. Inca imi amintesc articolul lui seminal pe tema „tampoane parfumate„.
E perfect posibil sa incepi un articol astazi, sa mai „dai la pila” si miine, sa mai adaugi niste detalii poimiine. Nu-i concurs, sa scoti articole la kilogram. Ai astazi 30 de minute, rafinezi un articol din drafts. Ai miine 15 minute, rescrii un paragraf din alt articol. Daca scopul tau de blogher e sa scrii bine si sa ai impact, ai a-ti rafina scrisul. Chestia asta dureaza. Nu vad drama in a lucra pe indelete, in ritmul tau.
Eu ca cititor sunt perfect dispus sa astept o luna pina publica un blogher o chestie noua. Daca 100 de blogheri fac asta, tot inseamna ca am in medie 3 articole BUNE de citit, zilnic. Pai ce sa mai cer? Daca cumpar Dilema Veche, tot cam in ritmul ala citesc ziarul: 3-4 articole pe zi, abia termin ziarul intr-o saptamana, pina apare urmatoarea editie. Ca totusi, am si eu de muncit, de facut chestii casnice, nu pot sa-mi bag perfuzie cu text blogheristic sau de ziar.
Pina la urma, cui folosesc cele 120 de articole necitite care zac acuma in feed reader la mine? Jumatate sunt perfectly forgettable. A izidit blogheru’ 60 de minute din viata sa scrie o chestie de 300 de cuvinte, ca asa a auzit el, sa scrie des. Da’ nu i-a zis nimeni ca trebuie sa scrie si ceva cit de cit memorabil. Ca uite, de Jeg si Abject inca imi amintesc, dar de multi noi .. nu prea. Ca n-are memoria de ce sa se agate.
Cam asta. Spor in toate cele.