Un articol cu tema CITITUL este din start unul greu. Intai si intai, nu prea intereseaza nimeni asta. In al II-lea rand, daca nu ai un discurs fatalist de genul VAI DE MAMA NOASTRA CE VOM AJUNGE, n-ai nicio sansa sa fii citit. Si in al III-lea rand, cine dracu’ sunt eu sa vorbesc despre citit?
Asumandu-mi cele 3 greutati, voi scrie. Si ca de obicei, contra curentului.
intai incep prin a spune ca este un articol de concurs. E pentru MostWantedBlog BlogPower 42 . Nu, pentru concurs nu inseamna articol platit. Premiul este unul simbolic (in cazul in care voi castiga): voi putea alege tema pentru saptamana viitoare.
Cerinta exacta este:
Cuvintele pasiunii, pasiunea pentru cuvinte, cărțile vieții, viața cărților.
Se spune că lumea citește din ce în ce mai puțin, în ciuda unei oferte cel puțin apetisante. De ce acest „trend”, să fie oare lipsa timpului? Lipsa reperelor sau lipsa de interes?
Putem învinui pragmatismul molipsitor al celor care cred că viața de zi cu zi are deja multe de spus și nu lasă mult spațiu imaginatiei?
Există o carte care v-a influențat sau schimbat viața?
Cum sa incep mai bine daca nu contrazicand prima afirmatie? Pai da, asa voi face: LUMEA NU CITESTE MAI PUTIN! LUMEA CITESTE DIN CE IN CE MAI … MULT! Cititi bine: MAI MULT! Afirmatia, pana la un punct corecta, este ca oamenii citesc din ce in ce mai putine CARTI! Dar ei citesc. Hai sa vedem CE:
– disperatul ala de jocuri, care s-ar juca non-stop, rupe-n doua forumurile, SOCIALIZEAZA(din fata pc-ului) cu altii ca el, citeste mesajele care-i vin pe ecran… orice, dar CITESTE! si o face si in limba engleza;
– disperatul ala cu chatul si facebook-ul nu discuta de fapt, ci SCRIE si CITESTE ; suna ciudat, dar asta e adevarul;
– cinefilul ala disperat, care toata ziua sta si se uita la filme, citeste de fapt subtitrarile, iar ca numar de litere s-ar putea sa stea destul de bine;
– bloggerul ala, care sta toata ziua pe alte bloguri, el cu ce se ocupa? nu cumva cu CITITUL altor bloguri?
Si acum, intrebare: ce preferati din punct de vedere intelectual: pe cel care sta in fata pc-ului si rupe forumurile-n 2, sau pe cel care bate mingea in fata blocului pana la 10 seara? Lasand la o parte detaliile legate de conditia fizica, cultural primii sunt SUPERIORI! Si la dracu’, oamenii astia au activitatea asta: cititul ! Cititul , chiar daca nu in forma in care ne-o dorim noi, le ocupa mare parte din timp. De ce oamenii isi pierd timpul cu cititul altor bloguri (sa zicem, al meu) in loc sa citeasca „ceea ce trebuie”, si anume CARTI? In sfarsit o intrebare buna.
O ipoteza (raspuns sigur n-am atat timp cat n-am facut un studiu efectiv si complet pe tema asta) ar fi faptul ca bloggerii sunt mai apropiati. Le vedem poza, ii stim. Eventual i-am si intalnit. Scriitorul e in continuare un anti-social, sta acolo in cercul lui, abia daca-i vedem o poza sau la tv. O scrie el bine, dar parca nu scrie special pentru noi. Si in fond, suntem mai pragmatici: vrem sa citim ceva ce s-a intamplat azi, aici si acum. Nu ne intereseaza povestea de iubire a numitului X d-acum 30 de ani, spusa acum pentru ca acum „i-a venit inspiratia”. Vrem sa stim ceva ce s-a intamplat ieri. Cu personaje reale. Ceva in care sa ne putem transpune.
Revenind: cititul face parte din viata noastra. Suntem obligati sa citim, fie ca citim contracte pe care le semnam, forumuri daca ne jucam ori subtitrarile filmelor. Dupa atata citit, suntem oare de condamnat ca nu mai citim CARTI? N-or fi si cartile (adica autorii acestora) vinovate? Macar un pic? Macar pentru faptul ca nu s-au schimbat si sunt la fel ca acum 50 de ani.
Legat de o carte care mi-a placut, sa va zic ceva: are vreo relevanta? Cand eram mic imi placea o carte, acum place alta. De exemplu, am citit Cismigiu & Co si pentru mine avea o oarece valoare sufleteasca pentru ca facultatea mea era langa cismigiu. Si deci stiu fiecare coltisor al acelui parc. Dar chestia e in sens invers: Cismigiul a facut parte din viata mea, iar cititul acelei carti a avut loc DUPA. Si am privit-o/citit-o cu alti ochi. Deci ce relevanta are ce carte mi-a placut acum 1 an, acum 5 ani ori acum 15 ani?
Ca si concluzie: nu am nimic cu cititul. Nici macar cu cititul cartilor. Pot insa sa inteleg (fara a fi de acord) cu cei care nu practica acest „sport extrem”. Oare singurul lucru pe care-l putem face este sa ne plangem de mila si sa spunem de fiecare data, ingroziti, VAI IN CE TARA TRAIM? Nu mai bine incercam sa intelegem pe ceilalti? Pe bune…
Salutari CITITE tuturor!
update:
au fost scrise si inscrise urmatoarele articole:
- Carti si cititori
- Inca se citeste,poate nu ce trebuie,dar se citeste
- Carti! Te fac neprost!
- Citesc !
- Specialul dintre pagini.
ps: Voi practicati acest sport extrem numit CITITUL?
Păi, din moment ce îţi scriu acest comentariu înseamnă că am şi citit ce ai scris. Îţi îpărtăşesc punctul de vedere pe care l-am scris sub altă formă şi cu alte cuvinte.
Să ai o zi liniştită în care să te plimbi prin burgul tău şi să citeşti reclamele pentru a vedea ce noutăţi au apărut, unde poţi merge azi şi mâine pentru aţi petrece timpul liber şi ce o fi să mai fie distractiv în ele.
Nu sunt de acord cu o parte foarte importanta din ce ai zis tu aici. Pe mine nu ma intereseaza sa citesc povestile reale din zilele noastre, ci mai mult o poveste de iubire de acum 30 de ani, cum zici tu. E ca o scapare din realitate si din lume cand citesc lucruri din trecute care chiar ma fascineaza. Lumea de azi nu prezinta un interes prea mare pentru mine de-aia nici nu citesc stiri sau povesti de acutalitate, ci prefer mai mult cartile vechi.
Ha, ha , ha am recunoscut spiritul practic al n barbatilor 😉
De chestia asta cu „vai, in ce tara traim” m-am cam saturat si eu. Din pacate ca ne vaitam sau tacem, oricum nu suntem multumiti si nici nu putem individual schimba multe lucruri.
Cat priveste cititul… e o discutie mai lunga, mai complicata. Sunt preocupata acum de conflictul iscat de premiul editurii All, cu cei 20 de blogari pe de o parte, Nicolae Manolescu pe de alta si Costi Rogozanu, la mijloc si nu prea.
Nu sunt de acord in totalitate cu tine. Consider ca unul care bate mingea in fata blocului este unul mai normal decat cel care rupe forumurile in doua. Socializeaza in real, nu in virtual cu alti disperata.
Prefer sa ma transpun intr-o carte scrisa acum 50 de ani decat in viata lui Catalin Botezatu sau Dodel si alte personaje 🙂
Nici eu nu sunt deacord in totalitate cu tine ,insa sunt complet deacord cu faptul ca :”vai in ce tara traim” este o fraza enervanta,decat sa ne vaitam mai bine facem ceva,problema e insa ca daca nimeni nu spune problemele atunci nici nu se vor rezolva,ideea e ca o problema trebuie spusa concret si trebuie sa existe un plan pentru rezolvarea ei nu lamentari de genul:” In ce tara traim!”
In legatura cu intrebarea buna,ei bine,noi citim si carti ,citim si bloguri ,nu e ca si cum n-am citi ce trebuie,eu chiar cred ca poti invata multe lucruri de pe bloguri.
Sa raspund pe rand:
@Liviu: am vazut, dar sa stii ca nu m-am inspirat de la tine. De fiecare data cand particip, citesc restul articolelor duminica. Asta si ca sa nu ma inspir.
@Bianca Badea: repet ce am zis in articol: e o diferenta intre a nu fi de acord cu cineva si sa incerca sa-l intelegi. Tu ai alta parere, dar respect-o si pe a celorlalti.
@Otipa: sunt barbat, ceea ce nu e deloc un lucru rau. Dar sa stii ca cititoare de bloguri si necititoare de carti sunt si in randul fetelor.
@Dana: ce conflict? ca n-am aflat inca de el…
@Arcon: sunt de acord cu tine in ambele parti. Dar tu nu ma contrazici. Eu am spus doar ca cel care citeste forumuri e nitel mai cult. Putem intalni printre cei care joaca fotbal analfabeti (in sensul larg al cuvantului), dar in randul celor care citesc forumuri mai rar. Atata tot.
Legat de bloguri, Dodel si Botezatu nu-s chiar exemple bune. niciunul din ei nu are blog 🙂
@Azucena: corect, pot fi citite ambele, si bloguri, si carti. Dar altii considera ca trebuie sa aleaga. Si au ales blogurile. Atata tot.
Bravo oltene! Tu esti original intotdeauna! Tine-o tot asa!!! SUcces!
Chiar dacă îmi place cum ai scris, nu pot fi de acord cu tine, lucru pe care bănuiesc că-l intuiai deja. Este adevărat că unii dintre noi citim mai mult, dar cei care citim bloguri, de obicei citim şi cărţi. Faptul că nu sunt oameni analfabeţi foarte mulţi (pentru că trebuie să ştii că analfabetismul este o problemă în România de acum), nu înseamnă mult. Eu mă bucur că nu se scot subtitrarile scrise de la filme, pentru că în felul acesta oamenii sunt nevoiţi să citească măcar traducerile. Cât despre autorii şi poveştile lor – eu nu cred că sunt perimate, eu le simt ca o evadare din cotidian. În plus, uneori, este bine că nu-i cunosc pe aceşti autori pentru că dacă i-aş cunoaşte aş fi subiectivă în privinţa cărţii, ori textul trebuie să vorbească prin sine. Faptul că l-am cunoscut pe Adrian Păunescu ca om politic mi-a influenţat negativ părerea foarte bună pe care o aveam despre poeziile sensibile pe care le-a scris. Acum m-am întors la poeziile lui şi prin ele trăieşte veşnic. Asta este doar unul din exemple. O statistică alarmantă a ajuns la concluzia că 22% din cei chestionaţi, în România, nu citesc deloc. Iar unul din 5 români a citit cu mai mult de un an în urmă.
@Roxana: nu ii consider eu perimati. Altii ii considera. Si trebuie sa ne intrebam de ce.
Tu citesti si bloguri si carti. Altii nu ai timp de ambele, asa ca trebuie sa aleaga. Au facut o alegere, zicem noi proasta. Dar de ce au facut-o? Asta e intrebarea. Ca nu esti de acord cu ei am inteles. Culmea, nici eu. Dar nu incercam, macar un pic, sa-i intelegem? Sa vedem de ce actioneaza asa?
Iar tin sa te contrazic Roxana. Sa le luam pe rand:
1. Daca generatia trecuta a citit, ar fi trebuit s-o educe pe asta sa citeasca. Nu se intampla asta.
2. Ne intoarcem in timp: generatia trecuta a citit, dar generatia dinainte, preponderent rurala, nu prea citea. Si totusi au iesit oameni cititi.
Deci nu conteaza atat de mult ce faci tu ca parinte. Copilul, tanarul, va lua si va urma modelele existente.
Continui:
3. Tu ai spus foarte bine si de fapt ma confirmi: tu n-aveai de ales. Asta era modalitatea „la moda” de petrecere a timpului liber. Acum e concurenta. Bine, rau, e un adevar.
4. In final, hai sa vin cu o mica propunere. E exact ce spuneam mai sus cu „adaptarea cartilor”. De ce scriitorii nu si-ar face si ei blog? Daca oamenii vor sa-i vada ca OAMENI, de ce nu se arata? IN loc sa stea inchisi in biblioteca si sa scrie, ar putea sa sacrifice 1 ora pe zi facand ceea ce doreste tanara generatie. Eventual sa postez fragmente din carte ori recenzii pe blog. Sa te umanizezi, tu ca si scriitor. Asta ar trebui sa fie adaptarea scriitorilor la lumea in care traim.
Multumesc totusi pentru interesul acordat acestui articol.
De înţeles îi înţelegi, dar cu cât trece timpul, crăpătura ce s-a născut, devine din ce în ce mai mare. Gândeşte-te, dacă cei 22% ce astăzi nu citesc deloc – vor avea copii- nici aceia, neavând exemplul părinţilor, poate, nu vor citi. Până la urmă vor fi o minoritate cei care citesc şi majoritatea vor încerca să-i înţeleagă de ce oare o fac. Pe vremea mea, nefiind alte distracţii şi nici televiziune, toată lumea citea. Că alegeau diferite genuri, că nu toţi citeau Kafka (care nici mie nu-mi place, by the way)sau cine ştie ce romane extrem de complexe, dar citeau literatură, vedeau altfel lumea. De asta eu mă bucur mult când dau peste tineri care citesc şi mai şi scriu despre cărţile pe care le-au citit, cu mare dragoste. Vreau să cred că se va reveni la lectură, a cărţilor, indiferent pe ce suport va fi să le citească lumea.