A te gandi la scris inseamna tot scris

A te gandi la scris inseamna tot scris este replica-emblema a ultimului workshop (open-talk) la care am participat. Ea a fost spusa in engleza, Talking about writing is also writing, insa eu prefer, din multe motive, de SEO in principal, sa o scriu in romaneste. Vreau s-o explic nitel din perspectiva mea, insa pana atunci trebuie sa va povestesc contextul.

Asadar, ieri, incepand cu ora 15:00, am participat la workshop-ul/open-talk-ul din imagine. Replica in cauza, A te gandi la scris inseamna tot scris, a fost spusa de Radu Stancu (sper sa nu-l fi incurcat; daca da, imi cer scuze) si vorbea despre cum a vrut el sa se dezvolte: se gandea ce sa faca, ce podcasturi sa mai asculte, la ce workshopuri sa participe, cu cine sa mai discute. El se GANDEA la scris, chiar daca nu scria efectiv.

Workshop-ul in cauza a facut parte din festivalul American Independent Film Festival 2023. Un workshop care mie mi-a prins foarte bine. Extrem de util.

Pe langa aceasta replica, una care si acum imi rasuna-n cap, am mai retinut ceva: orice ai scrie e bine, important este sa-ti exersezi scrisul. Ceea ce, credeti-ma pe cuvant, e adevarat. Dupa ani de zile in care am scris, mult, din ce in ce mai mult, pot confirma. Cu mana pe inima, cum s-ar zice.

Nu stiu daca e bine sa contrazic vorbitorii, daca sunt in masura s-o fac, insa pur si simplu SEMNALEZ lucrul cu care nu rezonez DELOC: o vorbitoare, cred ca Sorana Borhina, a zis ca nu e nevoie de talent, ci de perseverenta. Fotbalistic vorbind, este nevoie si de Messi, si de Gattuso, dar vreau sa cred ca cei care scriu scenarii sunt numere 10, nu distrugatori. Vreau sa traiesc in lumea aia ideala in care asa stau lucrurile.

Revenind la replica aia importanta, care m-a marcat, A te gandi la scris inseamna tot scris, trebuie sa va spun cum functionez eu, cum actionez eu. Dau exemplul vizionarilor de film ori spectacolelor de teatru. Eu ies de la film si in drum spre casa ma gandesc la articol, la ce anume trebuie sa scriu, la ce anume mi-a transmis filmul. Evident, imi sunt utile si discutiile cu colegii bloggeri ori ziaristi (evit sa le spun critici, desi unii asa se lauda!). Imi sunt utile discutiile cu oricine, caci publicul larg imi poate da hinturi la fel de bune. De utile.

Evident, la fel stau lucrurile si-n privinta teatrului. Aici am un exemplu pe care l-am tot dat. Nu voi da numele persoanei, nu ca ar fi foarte cunoscuta, insa replica acesteia m-a pus pe ganduri la fel de mult precum m-a pus spectacolul din acea seara.

Asadar, merg la spectacolul Cina de adio cu un prieten care nu merge foarte des la teatru. Eu sunt singur, asa ca la teatru si la film merg cu orice prieten doresc eu. Criteriile dupa care-i aleg sunt diverse, nu intru in detalii.

Cert este ca merg eu la acel spectacol si-mi ramane in cap ideea de baza: cum sa scapi de niste prieteni pe care nu mai vrei sa-i vezi? Le oferi o ULTIMA cina, in care le oferi 3 lucruri: muzica preferata, mancarea preferata si 1 vin din anul nasterii.

Ideea e ca dupa ce am iesit de la film am mers putin pe jos, 10 minute, apoi ne-am dus sa mancam ceva. Era seara, dar ne era foame. Ne-am asezat la masa, am savurat noi cina nu foarte usoara, apoi mi-a venit mie sa intreb: Auzi, tu cui i-ai oferi o cina de adio?

El era foarte mirat. Nu stia la ce ma refer. Credea ca nu-mi placuse cina. I-am zis apoi: Stii, ma refeream la spectacolul vazut. Tu nu ai oferi nimanui cina asta?

Ma asteptam la multe raspunsuri, nu si la raspunsul dat de el: Aaaa, spectacolul zici! Lasa-l incolo, a fost, ne-am distrat, a trecut. TU INCA TE MAI GANDESTI LA EL?

Tot ce voiam sa-i zic s-a topit. Da, ma mai gandesc la el. Ma gandesc si acum la el. La ideea lui de baza, nu neaparat la realizarea teatrala, la regie ori la interpretari. Dar spectacolul acela mi-a transmis ceva, m-a pus pe ganduri.

Si da, A te gandi la scris inseamna tot scris, eu ma gandesc tot timpul la subiecte de scris, de articole si nu numai. Ideea e ca unii au o viata poate mai interesanta decat a mea. Insa nu se gandesc s-o scrie, nu se gandesc s-o transmita mai departe. Nu stiu daca ar fi capabili, dar ei nu-si propun asta.

Pentru mine ORICE spectacol de teatru e motiv de gandire. IMI PROPUN ca ele sa ramana in mine cat mai mult timp. Daca am uitat un spectacol de teatru dupa o luna inseamna ca nu a atins nimic la mine. Deseori se intampla asta cand vad montari ale unor texte clasice. Rar de tot ma impresioneaza un Caragiale, ultimul exemplu in acest sens fiind O noapte furtunoasa montata in stil Peaky Blinders.

Si da, ma gandesc sa scriu: articole de blog, piese de teatru, povestiri scurte, scenarii, poate o carte (un roman). Nu stiu ce va iesi mai intai. Ma rog, a iesit deja culegerea de proza scurta in care se afla si Chat Noir. Ca va urma dupa asta nu am de unde sa stiu.

Insa dictonul A te gandi la scris inseamna tot scris este ceva ce aplic de cel putin 2 ani. Faptul ca aplic DOAR de 2 ani chestia asta (ori CONSTIENTIZEZ doar de 2 ani) este o dovada ca ma dezvolt continu. Ca sunt mai bun decat acum 10 ani si mult mai slab decat voi fi peste 10 ani. De asemenea, ma bucur cand cineva mai destept si mai bazat (realizat) decat mine ma confirma. Imi valideaza gandirea. Desi nu tin neaparat, nu caut dinadins validarile celorlalti, nu este scopul meu principal, atunci cand le obtin ma bucur. E un bonus. 

Acum este randul vostru sa-mi spuneti la ce va ganditi cand vedeti/auziti A te gandi la scris inseamna tot scris. Poate in engleza va suna mai bine: Thinking about writing is also writing. Astept parerile, perspectivele voastre.