Despre filmul 47 Ronin poate fi discutat din 3 perspective, dupa cum urmeaza:
1. O amica bloggerita spunea despre el ca este film popcorn. Aceasta este prima perspectiva, una americana, favorabila filmului.
2. O alta perspectiva este cea „istorica”, adica cea in care tu, din acest film, te astepti sa afli o perspectiva asupra legendei celor 47 de Ronini (legenda reala, care face parte din cultura Japoniei). Perspectiva nu este DELOC favorabila filmului.
3. O a treia perspectiva, mai realista si mai cinematografica: ce iti inspira acest film, cat de bine au jucat actorii, cu ce ramai din el.
Daca privim 47 Ronin STRICT ca film de popcorn, putem spune ca au reusit sa dea lovitura:
– Are efecte foarte bune, mai ales pe partea de 3D. Batai cu sabii in 3D este ceva ce pana acum a cam lipsit (nu a aparut la noi, dar am asteptari mari in acest sens de la Mortal Kombat).
– Pe partea de suspans, daca nu stii legenda (oricum plecaram de la premisa ca te doare undeva de ea), filmul iarasi e ok.
– Ai vedeta Keanu Reeves pe afis. Nu conteaza cum joaca, nu este asta important, ideea e sa bifezi inca un film cu Keanu Reeves. Cum, nu stii in ce filme a jucat? Zici Matrix si ai scapat, de atunci n-a mai avut oricum vreun rol memorabil.
– Are si cateva faze comice, unii putand retine cateva replici bune de contrat tovarasii guralivi.
Per total, daca te duci pentru popcorn la filmul asta, nu gresesti foarte mult.
Ar trebui sa discutam a doua perspectiva? Pai e nasol de tot aici. Pe romaneste: producatorii au facut PRAF SI PULBERE legenda japoneza. Si s-au si legitimat pe baza ei (la final au si precizat ca anual mii de japonezi se duc sa planga la mormintele celor 47 de ronini). Ce este FALS in film? Pai ABSOLUT toata partea MAGICA (si nu numai). AICI si AICI aveti cateva detalii legate de legenda. Dupa ce vedeti filmul o sa va dati seama cat de departe de adevar este.
Nici din a III-a perspectiva 47 Ronin nu sta deloc bine:
– Keanu Reeves este total inert si inexpresiv (pare ca rolul sau poate fi jucat de oricine).
– Filmul invoca aspecte din cultura japoneza, insa intr-un mod atat de superficial incat cunoscatorii se vor enerva. Evoc doar un aspect, semnalat de o alta amica bloggerita: un samurai nu face glume niciodata, ei sunt tot timpul sobri si seriosi.
– Cadrele din Japonia par fake-uri (probabil chiar sunt), culorile fiind „ciudate” (unii zic ca ar putea fi din cauza 3D-ului, care intuneca, posibil). Oricum, ideea este ca nu te simti deloc in Japonia vazand acest film (ci, probabil, intr-un studio din America amenajat in mod superficial in stil japonez).
– Limba engleza, desi o conventie (asa cum zicea Nae Caranfil la o conferinta de presa), pare ciudata cand este vorbita de un samurai. Oricat s-ar stradui sa-i faca un accent special tot fake pare. Ceva nu merge.
– Efectele, de care am vorbit, pot salva, cel putin din punct de vedere comercial, filmul. La un astfel de film te duci insa doar pentru efecte?
Personal, am fost dezamagit de acest 47 Ronin. Keanu Reeves, ca actor, m-a dezamagit profund, iar legitimarea cu o legenda din cultura japoneza imi provoaca repulsie. Cum ar zice un amic: americanii sa-si pangareasca istoria si cultura lor cat doresc (gen Abraham Lincoln vanator de vampiri), insa sa lase celelalte culturi in pace! Poate fi apreciat de unii, poate avea succes comercial (si chiar cred ca va avea), insa pe mine nu m-a convins. Ma intreb ce parere ar (va) avea despre el amica mea pasionata (obsedata) de Japonia (oare ii va indemna pe producatori sa-si faca seppuku?)?
47 Ronin va fi in cinematografe incepand cu 27 decembrie, fiind distribuit in Romania de Ro Image 2000. Vizionare placuta si salutari CINEFILE tuturor!
Eu as fii totusioarecum indulgent re factorul de reclama la o legenda japoneza, pt ca chiar si daca filmul nu e asa de purist, la urma urmei, fiind un filmdeactiune mai mult pt tineret, poate va indemna cativa tineri sa citeasca niste carti mai bune sau sa vada alte filme despre cultura Japonei, plus poate stimula si turismul unor americani in Japonia, (desi americanii nu prea fac turism international asa de mult ca europeenii, dar oricum e in crestere dezirabila si acolo), plus sa nu uitam ca in SUA traeste acuma 4a sau a 5a generatie de japonezi sositi mai devreme, care ei insisi nu maisunt asa demult la curent cu propria lor cultura,plus desigur ca au vazut si punctele controversate legate de conflictul din cel de-al 2lea razboi mondial, poate unii nu mai vor sa stie nimic despre Japonia,sau nu iimai intereseaza,poate altii sunt curiosi, si din acestia unii se vor multumi cu aceasta versiune,altii vor incerca sa caute si sa citeasca mai departe. Adica eu personal doresc sa argumentez ca si acest fel de educatie maisubcalitativa poate fi uneori utila, intr-un context in care alternativa la o educatie de calitate destinata unei eliteminoritare este de fapt LIPSA totala de educatie, insa desigur ca acest lucru nu poate fi satisfacator pt un intelectual care isi doreste educatie super-calitativa super-ieftina, poate chiar si gratis pt toti, plus placuta si fara efort si/sau motivatie ceruta si din partea elevulilor, asa mura in gura, un deziderat probabil utopic,dupa parerea mea
Insa stiu ca spectatorii din Romania sunt niste rasfatati in legatura cu filme despre legendele Romaniei, sau alte pvesti culturale romanesti,pt ca mie mi-au placut si filmele cu Dumbrava Minunata,si cu Harap Alb si alea istorice ale d-lui Sergiu NIcolaescu,si chiar daca ale dlui Nicolaescu erau total implauzibile, propagandistice laculme, posibil chiar ridicole din anumite puncte de vedere, totusi erau filmeff antrenante si placute, iar cei care au fost indemnati sa citeasca mai departe si lucruri mai serioase legate de evenimentele istorice prezentate de dl Nicolaescu au facut-o in mod constiincios. Cat despre o legenda, aia e altceva decat istoria, si o legenda poate avea calitati universale care pot fi imbracate in hainele unor diverse culturi pt a fi admirate si intelese mai bine de acele diverse culturi. De ex se pot imagina f bine prezentari ff moderne ale unor eroi legendari, de ex Hercule, nu e nevoie sa fie asa de fidel povestii antic grecesti. Sau legenda sf Gheorghe,cel cu dragonul, gandeste-te in cate feluri poate fi ea prezentata, de la SF,ladesen animat, la filmde actiune gen Indiana JOnes, sau chiar filmepic de epoca despre un soldat oarecare din Turcia care a fost inrolat in armata romana antica, si a ucis un crocodil, plus a si avansat ierarhic panala serviciulde SPP, de au spus povesti despre el in satul lui de origine nu stiu cate sute de ani panacandau trecut pe acoloniste cruciati mai tarziu, si cica au auzit povestea de la turcii aia,si au raporta-o papei,si papa imediat a facut si o nuvela si a aprobat si o piesa de teatru despre legenda acestui sfant, care a devenit deosebit de popular in randul crestinilor medievali, cam cum fusese popular Spartacus la vremea cand a fost interpretat de dl Kirk Douglas, plus a devenit rapid sfantul patron a nu stiu cate tari si regiuni ! Tu chiar vrei purism re legenda sf Gheorghe ?