30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei. Din acest motiv scriu acest articol. Fara sa pot explica foarte clar, foarte coerent, chiar simt nevoia sa scriu despre prietenie si prieteni. Am cateva idei pe care le voi expune, cumva haotic, legaturile le veti face singuri.
30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei. Aflu despre cineva ca este gravida. Evident, nu spun nimanui. Este o informatie pe care doar persoana in cauza are dreptul s-o spuna, daca vrea s-o spuna, cui vrea s-o spuna. Afla indirect o alta persoana, tot de sex feminin. Cand aude ca eu deja stiam, incepe sa urle: dar EU de ce nu aflu niciodata? de ce mie nu-mi spune nimeni niciodata nimic? La care eu intreb calm: acum cat timp ai vorbit ultima oara cu persoana X? S-o intrebi de sanatate, s-o intrebi ce mai face? Stii, intr-o relatie de prietenie trebuie investit timp… Interlocutoarea mea a tacut …
30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei. Tocmai m-am intors din Spania si Franta. Scopul vizitei a fost un prieten foarte bun, care si-a serbat implinirea a 40 de ani. Atunci cand am povestit unor alti prieteni unde ma duc si de ce, cativa au strambat din nas: adica in loc sa te duci sa vizitezi ceva tu te duci sa stai? Sunt oameni care nu inteleg notiunea de prietenie asa cum o inteleg eu…
30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei. La toamna (pe 29 noiembrie) fac si eu 40 de ani. Deh, nascut in 1986 aka Anul Cernobil. Problema mea, cu sau fara ghilimele, este urmatoarea: eu de obicei imi sarbatoresc ziua de nastere fix atunci cand pica. Anul asta pica duminica, ceea ce inseamna ca urmeaza 2 zile libere. Asta inseamna pentru multi „weekend prelungit”. Sunt destui oameni care vor pleca din oras. Teoretic. Practic, vreau sa cred ca unii oameni vor ramane in Bucuresti special pentru mine. E si acesta un mod de a-mi selecta prietenii, nu? 🙂
30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei. Eu am prieteni in multe orase din tara. In Cluj am cativa. In Iasi am cativa. In Sfantu Gheorghe am cativa. Ideea e ca eu interactionez cu acesti prieteni nu doar cand vizitez acele orase. Interactionez si in restul timpului. Exact ce ziceam mai sus: intr-o relatie de prietenie trebuie sa investesti timp.
30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei. Avusesem la un moment dat o discutie despre prietenie. Cineva-mi zicea ca n-ar vrea sa-si largeasca cercul de prieteni, ca prefera sa-i tina aproape pe cei pe care deja ii are. Discutia mi s-a parut interesanta si utila din simplul motiv ca niciodata nu mi-am pus efectiv problema la modul acesta. Totul a venit la mine in mod natural: atat „intrarile”, nou-venitii in cercul meu de prieteni, cat si „iesirile”, persoanele pe care le-am scos de la inima (si in multe cazuri le-am scos si din lista de prieteni virtuali de Facebook, loc care pentru mine e un fel de reper). Eu nu mi-am propus sa am un anumit numar de prieteni, nu mi-am propus sa „tin cu dintii” de o prietenie sau alta, nu mi-am propus dinadins sa-mi fac prieteni noi, nu mi-am propus din start sa refuz orice prietenie noua. Totul a venit natural. Eu m-am lasat dus de val. Insa, cu cat ma gandesc mai mult la acea discutie, cu atat constientizez un lucru trist: imi fac din ce in ce mai greu prieteni noi. La un eveniment mare (tip Webstock), nu mai merg catre o persoana pe care n-o cunosteam inainte, ci tind sa merg catre oamenii pe care deja ii stiu, sa-i revad. Daca nu cunosc o persoana, mai mult decat s-o salut si eventual s-o felicit pentru discurs nu fac… Deci, desi mi-as dori sa fiu la fel de sociabil ca acum 10 ani, adevarul e ca nu mai sunt. Insa totul se intampla natural, nu constientizez acest lucru. Nu-mi dau seama ca am ajuns asa, desi chiar asa am ajuns.
30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei. Un prieten mi-a marturisit ca el este DEPENDENT de socializare. El este fara job de cateva luni, momentan inca rezista pentru ca are ceva rezerve financiare, insa partea care-l DISTRUGE realmente este lipsa socializarii. Desi are multe de facut, el nu poate face nimic fara socializare. Socializarea, fie si prin intermediul telefonului, il energizeaza. Este combustibilul lui. Desi il apreciez pentru multe lucruri, inclusiv pentru cat de sociabil este, nu-mi doresc sa ajung niciodata asa. Eu ma bucur ca pot face atat de multe lucruri singur si, sincer sa fiu, deseori chiar simt nevoia sa fiu singur. Sa fiu singur cu gandurile mele mi se pare ceva util. Aici am inca un punct important de adaugat: acum 15 ani mi se parea absurd sa merg singur la cinema; acum mi se pare ceva firesc, ceva ce incurajez pe oricine sa experimenteze.
30 iulie – Ziua Internationala a Prieteniei Emil Calinescu. Stiu ca pare absurd: eu vorbesc de prietenie, insa toate pozele din articol sunt doar cu mine. Aici este vorba despre imaginatia voastra: nicio poza nu este SELFIE, asa ca trebuie sa va ganditi la … cel care mi-a facut-o. Apropo, toate pozele sunt din cea mai recenta vacanta a mea, din Spania si Franta. Eu nu am pus pe nimeni altcineva in acest articol pentru ca nu vreau sa se stie la cine am facut referire mai sus. Sunt persoane diferite, dar ideea e ca in afara de persoana vizata nimeni altcineva sa nu stie ca este vorba despre ea. Pozele ar da indicii pretioase #cumarveni.
