1001 de articole. Pardon, 1002.

Acest articol a intrat in istorie: este articolul cu numarul 1000. Fiind insa prea ocupat cu altele am omis aceasta sarbatorire.

Asa ca sarbatoresc articolul 1002 (adica cel de fata). Si nu stiu cum sa incep? Hai sa incep heitareste:

1. Unii se laudau cu 1000 de articole dupa 4 ani (nu dau link). Eu ma laud cu 1000 in mai putin de 1 an (pe 4 iulie fac 1 an). Si asta in conditiile in care am peste 2900 pe blogul vechi (2951 cu exactitate) si 261 pe minunat.eu (deschis pe 29 noiembrie 2012). E destul zic.

2. Unii nu vor ajunge la 1000 de articole nici peste 5 ani. Cica scriu articole de calitate, d-aia nu primeasca calitatea. Adica marii ziaristi ar trebui sa scrie articole o data pe saptamana (Sau mai rar), ca atunci au inspiratie. #logicadeblogger

Si acum sa va zic cam ce am scris in aceste 1002 articole (oricum, 1001 se potriveste atmosferei in care ma voi afla eu o saptamana… una cu iz oriental adica 😀 ):

1. Am gazduit 206 guest-posturi. Mai mult de 20%. E mult, e putin, asta sa decideti voi. Eu spun doar ca nu ma voi opri aici. Si spun ca imi voi actualiza pagina de guest-uri, unde voi pune absolut toate guest-urile scrise afara (Cele gazduite de mine pot fi gasite usor in categoria GUEST-POST).

2. Am scris si advertoriale. Si nu mi-e rusine cu asta. Si voi mai scrie. Nu mai explic ce si cum, am scris deja asta.

3. Am scris multe articole cinefile (154). Multe sunt guest-posturi. Legat de asta aplic o tehnica destul de „repudiata” de altii: merg cu cineva la film si daca nu-mi place filmul il pun sa scrie. In multe cazuri acelui cineva i-a placut filmul. Decat sa creez scandal si disputa ca am dat de pamant cu un film apreciat de unii mai bine las frumos pe cineva care chiar a apreciat acel film sa scrie despre el. Si sunt fericiti pe faza asta si distribuitorii de film 🙂

4. Legat de filme, am aplicat de 2 ori si tehnica prezentei prin absenta: eram plecat din Bucuresti, dar blogul meu era prezent la film. Solutia: trimiteam pe altcineva care scria, ati ghicit, tot un guest-post despre acel film. Voi aplica saptamana viitoare cat voi fi in Turcia si de fiecare data cand voi fi plecat din oras. Asta in masura in care distribuitorul este de acord (pana acum n-au fost probleme, dar a fost vorba in ambele cazuri de acelasi distribuitor).

5. Cu lepsele am lasat-o mai moale, dar nu le voi exclude complet. Daca imi pica vreuna strong o voi rezolva.

Acum va las pe voi sa spuneti ce v-a placut, ce nu v-a placut si ce mai vreti sa vedeti p-acilea. Nu, nu va luati de advertoriale. Ele sunt „un rau necesar” din punctul meu de vedere.

Salutari BLOGOSFERICE tuturor 🙂

Comments

comments

5 thoughts on “1001 de articole. Pardon, 1002.

  1. Trebuie făcute nişte precizări:
    – scoate din calcul articolele din clasa „guest-post”, ca să fii obiectiv;
    – nu ai scris ŞI advertoriale ci ÎN MAJORITATE advertoriale, e o subtilă diferenţă; E OK, e casa ta virtuală şi o organizezi cum vrei tu, dar fii obiectiv; #logicadeblogger, cum spui tu;
    – un articol nu este cinefil, căci nu e o persoană, un articol e despre un film sau review de film sau sinopsis sau cum vrei tu, dar NU CINEFIL.

  2. Greu când te critică alţii, din câte observ. În loc să răspunzi la obiect tu o arzi aiurea.

    La fel ai făcut şi când te-ai luat de Sabina Cornovac, la faza cu articolul de nu mai ştiu câte like-uri, când „nu pricepeai” de ce şi cum.

    Lăsând la o parte advertorialele, n-am nimic cu ele în afara faptului că din cauză că toată lumea aleargă după click-uri, topuri, link-uri, SEO şi alte chestii d’astea care nu ar ajuta la adică să cumperi o pâine dacă n-ai 1,2 RON în buzunar, popularizează analfabetismul. De ce? Pentru că e „inele argint” şi nu „inele din argint” sau „inele de argint”. Ca idee. La tine mai e cum mai e, da’ la vaca aia de Deby e jale totală. Mi-a dar cineva share la un link la un articol de-al ei şi a dispărut din lista de pe Feisbuc instant.

    Cititul înseamnă să şi rumegi, mai mult sau mai puţin cantitativ, la ce scrie X acolo-şa. Eventual să laşi un comentariu care să completeze sau să contrazică ideile respectivului. Ceea ce eu nu fac în mod regulat aici. Te „citesc”, dacă vrei să o priveşti aşa, pentru a mă amuza pe seama lucrurilor pe care le „scrii”, dacă tot punem ghilimele. Îmi place să „citesc” pentru că-mi gâdilă orgoliul de absolvent anonim al unui simplu liceu industrial când văd că un tip cu două facultăţi şi doctorand se exprima în mod incoerent. A, da, şi îmi place să citesc cum n-ai fost în viaţa ta la un sex-shop sau un salon de masaj erotic dar le recomanzi cu ardoare.

    Prost nu cred că eşti, dar nepriceput eşti la nivel maxim. Ai face treabă mult mai bună dacă te-ai apuca să scrii şi la calitate nu la cantitate.

    1. Sa le luam pe rand (ca sa raspund totusi acuzelor):

      – Faza aia nu era despre Sabina. Era vorba despre relevanta Like-urilor (acelui indicator). Nu am facut print-screen, desi trebuia, insa la mine au variat f mult. Am avut ziua de 1 iunie cu 26 de articole, adica unul pe ora. La ora 18 eram in fata pc-ului. Si imediat cum a fost publicat unul avea 24 de like-uri (Atat arata). Ulterior a scazut , a crescut iar, a scazut. Sabina era doar un exemplu (la ea totusi erau constante). Problema era de matematica: la 1900 de like-uri doar 4 share-uri. NU ma interesa deloc continutul acelui articol, vorbeam strict matematic.

      – Astea sunt ordinele „De sus”. Eu doar le respect. Repet: sunt un rau necesar. Eu am de ales doar intre a accepta si a refuza o oferta.

      – Nu stiu faza cu Aniela Deby, n-o cunosc personal, nu e treaba mea ce face ea.

      – Legat de ce recomand si ce nu: e acelasi lucru cu ce spun sus. Recomand si ce nu am testat, fara insa sa mint. Nu spun ca am fost si ca am testat si ce marfa e daca nu am facut. Fac lucruri imorale insa nu mint 🙂

      – Ultimul paragraf e strict opinia ta personala. Daca voi accepta sau nu sfatul tau este strict alegerea mea.

      Si da, iti multumesc pentru feed-back. Esti un heitar constructiv #cumarveni

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !