Les saveurs du Palais – Haute Cuisine – Bucatareasa presedintelui este filmul despre Danièle Delpeuch (in film avand numele Hortense Laborie), prima femeie care intrat si a gatit in bucataria de la Palatul Élysée, fiind bucatareasa personala a Presedintelui François Mitterrand timp de 2 ani. Filmul se bazeaza pe cartea autobiografica a fostei bucatarese prezidentiale, “Mes carnets de cuisine, du Périgord de L’Élysée”.
Nu am citit cartea, nu pot spune cat de bine este ecranizata sau nu, insa filmul, luat ca atare, are multe hibe. Enumar cateva:
1. Presedintele Mitterand mi se pare caricaturizat (alt cuvant nu am gasit). Este un presedinte garbovit si cocosat de varsta si de griji. Nu este imaginea presedintelui demn pe care-l stim cu totii.
2. Les saveurs du Palais – Haute Cuisine – Bucatareasa presedintelui ne prezinta „intrigile” din bucataria prezidentiala, cum Presedintele avea bucatareasa personala, care insa nu era „bucatareasa sefa”. Aflam, partial, ce mancaruri ii placeau presedintelui, cum dorea ca ele sa fie servite (mancaruri ca la mama acasa, cat mai simple si fara ornamente) si cum erau acestea gatite. De asemenea aflam despre pasiunea Presedintelui Mitterand pentru cartile de bucate (avusese o carte de bucate care-l fascinase cand era mic). Pentru gurmanzi e o teroare acest film, in timp ce pentru pasionatii de gatit s-ar putea sa fie o placere.
3. Ce nu vedem insa in Les saveurs du Palais – Haute Cuisine – Bucatareasa presedintelui? Pai:
– Dupa cate stiu eu, „personalul auxiliar” din orice institutie publica este susceptibil de a fi „Sursa” pentru presa. Ma asteptam sa vad cum bucatareasa (si alti angajati de acolo) trag cu urechea la intalnirile Presedintelui, cum il trag de limba pe diverse chestii care ies ulterior in presa. Nu stiu, ma asteptam ca Presedintele sa fie PERSONAJ mai pregnant. El apare in 2-3 scene (intr-o ipostaza ciudata), in restul timpului el este doar pomenit. Dar la un mod destul de ciudat: el nu prea decidea p-acolo, aparatul sau decidea in numele sau(nutritionistul, cei care se ocupau de finantele institutiei etc). Pe scurt: ma asteptam sa fie mai mult thriller politic. Ceea ce nu este.
– Nu vedem exact cum savureaza presedintele acele bucate. Si cum le savureaza oaspetii. Adica Presedintele nu manca singur la masa niciodata… Poate ar fi fost interesanta SI aceasta perspectiva.
– Nu vedem ce se intampla in acel imens palat. Palatul ala imi parea un loc imens, gol, unde se munceste doar in bucatarie. Si mai sunt 1-2 paznici si niste ageamii d-ai presedintelui. Pai Presedintele nu trebuia sa aiba o armata intreaga in slujba sa? Sau ma insel…
Les saveurs du Palais – Haute Cuisine – Bucatareasa presedintelui (am pus toate cele 3 titluri, frantuzesc, englezesc si romanesc) nu este, per total, un film rau. Din alta perspectiva as putea spune ca este un film chiar DELICIOS. Din pacate insa are multe hibe si, pe langa asta, este total diferit fata de ce ma asteptam eu sa fie (in cazul de fata, o surpriza chiar neplacuta). Fara sa fiu catusi de putin misogin, filmul va fi SAVURAT intr-o masura mult mai mare de reprezentantele sexului frumos (singura femeie din bucataria Presedintelui a rezistat acolo 2 ani, fiind „sapata” de barbatii din jurul ei).
Les saveurs du Palais – Haute Cuisine – Bucatareasa presedintelui este de astazi in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Independenta film. Salutari PLINE DE SAVOARE tuturor si vizionare placuta 🙂
ps: Am vazut si am auzit ca este la moda prin tarisoara noastra sa ai televizor in bucatarie. Ma gandesc ca un film precum Les saveurs du Palais – Haute Cuisine – Bucatareasa presedintelui este ideal de vazut in bucatarie. Sa te simti si tu, macar o data, ca esti in bucataria prezidentiala :))
2 thoughts on “Les saveurs du Palais – Haute Cuisine – Bucatareasa presedintelui”