„Pot spune ca pasiunea pentru film m-a atras in online, dar si faptul ca am descoperit ca exista o comunitate deja formata in domeniu.”
Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un nou interviu marca Emilcalinescu.EU. Pentru a pastra traditia, voi lasa si de aceasta data invitatul sa se prezinte.
Flavius Policala: Salut, ma numesc Flavius Policala, sunt tatal a doua fetite minunate, prima de 10 ani cea de-a doua de doar doua zile. Sunt pasionat de mai toate formele de media. Imi plac filmele, cartile, muzica, si jocurile. Ma pasioneaza de asemenea filozofia, si literatura SF si fantasy. E greu sa scriu intr-o singura insiruire de cuvinte mai tot ce este important, deci ma opresc aici.
Flavius si cu mine, la lansarea de gala a filmului Dom HemingwayEmil Calinescu: Intai si intai , fac o precizare pentru cititori: interviul este luat pe data de 30 iulie, insa pe blog va aparea pe 5 august, cand este ziua lui Flavius. Profit de ocazie pentru a-i ura toate cele bune Izabelei, fetita de 2 zile.
Flavius Policala: Multumesc pentru urari !
Emil Calinescu: Sa incepem cu latura ta online: ne spui inceputurile tale in online? Cum si de ce ai intrat in online si, mai ales, cum ai ajuns la FANDGMUSTSEE?
Flavius Policala: Acum mai bine de doi ani am avut un prim blog personal. Era o forma de expresie literara pentru mine, scriam sub forma unor dialoguri, povestea a doua personaje fictive non umane. Oarecum copiam metoda lui Platon si incercam in acel moment sa dezbat conditia umana din perspectiva detasata, superioara si prin aceasta subiectiva a doua fiinte obligate sa ramana printre noi. M-am distrat o perioada si reusisem cumva sa-mi creez un public cititor, dar mi-am dorit sa iau formula respectiva si sa o transform in ceva mai amplu, asa ca am decis sa opresc blogul respectiv definitiv, iar acum lucrez la un proiect personal de proportii care contine multe dintre pasajele scrise pe atunci. Mentionez ca acel continut nu mai este disponibil online. Acum un an si ceva, prin intermediul lui Razvan Dragu de la DC Cinematic Universe Romania, scriam primul articol de film. Ar fi pretentios sa-i spunem critica de film, dar era un prim pas in directia asta. Mai tarziu am colaborat cu Ioana Raluca Popescu de la Edge and Back si ulterior am decis sa fac echipa impreuna cu Gabriela Istrate si impreuna sa punem bazele blogului „F and G must see”. Pot spune ca pasiunea pentru film m-a atras in online, dar si faptul ca am descoperit ca exista o comunitate deja formata in domeniu.
Flavius si Razvan Dragu, la avanpremiera HerculesEmil Calinescu: Ne poti spune mai multe despre proiectul personal de proportii la care lucrezi?
Flavius Policala: Pot spune cate ceva. Este vorba despre o serie de volume SF Fantasy, cu un puternic caracter filosofic. Ideile care stau la baza s-au tot dezvoltat in mintea mea de-a lungul anilor, incepand din liceu, si au ajuns intr-un punct in care pot spune ca am o poveste interesanta si frumoasa de asezat pe hartie. Am mare incredere in acest proiect, insa mai sunt cativa ani de lucru pana va atinge o forma acceptabile din punctul meu de vedere.
Emil Calinescu: Atunci sa revenim la chestiile mai putin SF si anume la actualul tau blog, F And G Must See. Spune-ne intai cum ti-a venit ideea numelui ?
Flavius Policala: Pai F and G a fost simplu. Flavius si Gabriela, cu mentiunea ca nu sunt neaparat lipsit de politete si nu uit de sintagma „ladies first”, insa dupa cateva dezbateri in jurul unui posibil nume, amandurora ne-a placut ideea de „must see” si de dragul rimei am ramas cu F and G must see.
Ar mai fi ceva. Am vrut sa pornim de la inceput de la un nume care sa aibe sansele sa devina un brand. Pe viitor suntem tentati sa scriem in engleza si sa trecem in .com iar „F and G must see” este un nume care lasa loc de dezvoltare de evolutie in ceva mai mult decat este astazi.
Emil Calinescu: Spune-ne de ce blog colectiv? Nu era mai bine sa aveti fiecare o identitate proprie in online? Si din punctul de vedere al google ar fi fost mai bine daca v-ati fi citat unul pe altul, ati fi castigat relevanta #casazicasa.
Flavius Policala: Aici am mult de invatat, in speta pot sa invat multe de la tine. Apreciez faptul ca stii sa faci din blogul tau un produs si ca intelegi care sut mecanismele care il pot face vizibil. In cazul nostru au fost cateva motive esentiale. In primul rand Gabriela nu este numai partenera mea de blog, ci este si mamica Isabellei. Am vrut sa avem o activitate care sa necesite atentia si implicarea amandurora, ceva care sa ne faca mai usoara intalnirea si intelegerea hobby-urilor comune. In al doilea rand, avem fiecare un set de abilitati care ne fac complementari.
Flavius si Gabriela, alaturi de colegii de la Cinemateca.eu, Onut si LauraEmil Calinescu: Dar cum v-ati impartit filmele? Ok, daca nu ati venit amandoi inteleg: scrie cine a fost la vizionare (cum este cazul de asta seara, Lucy). Dar in general, daca mergeti amandoi, cum decideti care scrie? V-ati gandit ca ati putea face o chestie precum colegii de la Cinemateca.eu, sa scrieti fiecare jumatate de articol?
Flavius Policala: Da formula prietenilor de la Cinemateca.eu este interesanta si ne gandim sa o aplicam. In general impartim filmele in functie de cunostinte si in functie de cat de aproape ne simtim de subiecte. Sunt momente in care rezonez foarte bine cu mesajul unui film, si nu e urma de indoiala ca voi scrie despre el, alte momente cand mi se pare ca subiectul poate fi abordat de Gabriela mai usor. In ultima vreme am scris mai mult eu, iar Gabriela s-a ocupat de partea de design, corectura asezare in pagina etc.
Emil Calinescu: Pe cand un domeniu propriu? Spuneai ceva de .com si de limba engleza. Dar cand anume se va intampla asta?
Flavius Policala: Nu am tratat „F and G must see” cu toata importanta unui proiect bine definit. Pentru moment ne simtim bine la wordpress, iar felul in care arata blogul ne multumeste. Limita de timp pe care o acordam acestei pasiuni este foarte severa. Nu pot spune exact, insa cred ca pana la sfarsitul acestui an vom face o schimbare in aceasta directie. Adevarata problema este investitia de timp si bani. Daca ne-am propune sa acordam mai multe resurse in aceasta directie atunci ne-am pune la punct un plan mai bine definit decat atat, dar stii cum e, trebuie sa si castigam bani, iar asta nu se intampla din blogging.
Emil Calinescu: Nu ati castigat niciun ban din blogging pana acum? In afara de invitatiile la film nu aveti niciun alt beneficiu?
Flavius Policala: Doar invitatiile, atat. Dar nu ne surprinde acest fapt.
„Concurenta nu ne sperie, ne stimuleaza si ne ofera ocazia sa evoluam, sa invatam. „
Emil Calinescu: Te gandesti sa monetizezi cumva blogul? Eventual sa extinzi un pic nisa si pe carti, pentru ca acea nisa este un pic mai profitabila?
Flavius Policala: Din punctul meu de vedere monetizarea blogului nostru in formatul actual nu este fezabila. Daca ne intindem aria de acoperire peste mai multe forme de media poate ca da. Insa pentru moment nu ne propunem asta.
Emil Calinescu: Ai vorbit de un blog in limba engleza. De ce l-ai dori in engleza daca NU vrei sa-l monetizezi? Care ar fi motivele pentru care ai vrea sa schimbi limba in care scrii?
Flavius Policala: Limba romana este frumoasa, insa din pacate poate ajunge la un numar mai mic de cititori decat limba engleza. Motivele principale ar fi expunerea la un numar cat mai mare de cititori si intrarea pe piata internationala de articole si recenzii.
Emil Calinescu: Da, dar in unele cazuri s-ar putea sa pareti decalati: unele filme apar in Romania cu intarziere, deci scrierea unui articol IN ENGLEZA s-ar putea sa nu fie in favoarea voastra (se intampla in special in cazul filmelor europene). In plus, concurenta este mult mai mare. Nu sunt, totusi, riscuri mult prea mari?
Flavius Policala: Abordezi subiectul dintr-un punct de vedere foarte orientat inspre business, iar noi nu tratam blogul nostru ca pe o afacere. Pentru noi este o forma de expresie, iar unica functie pe care trebuie sa o indeplineasca este sa ne ofere mediul pentru aceasta expresie. Tocmai de aceea nu exista riscuri reale. Concurenta nu ne sperie, ne stimuleaza si ne ofera ocazia sa evoluam, sa invatam. Daca F and G va deveni un proiect cu implicatii financiare atunci vom lua in calcul factori precum decalajul, publicul tinta, zonele de impact pe piata si mai ales o strategie pe termen scurt si una pe termen lung pentru transformarea blogului intr-un adevarat brand.
Flavius Policala: In momentul asta nu avem nici timpul, nici intentia asta.
Emil Calinescu: O intrebare venita din public, care completeaza intrebarile mele anterioare: v-ati gandit sa aveti si recenzii filmate? Poate nu sa va transformati blogul in vlog, dar din cand in cand sa aveti si clipuri.
Flavius Policala: Da. Ideea unui Vlog F and G devine din ce in ce mai atragatoare. Motivele sunt mai multe, in primul rand recenziile in care ne implicam cu adevarat, au tendinta sa devina foarte analitice, foarte detaliate si prin aceasta se transforma in adevarate articole mamut. Articole care sunt obositoare pentru o anume parte din cititori. Ar mai fi si faptul ca Vlogul ridica multe dintre limitarile implicite unui blog normal. Totusi trecerea la un Vlog facut cu atentie la detalii, care sa se ridice la standarde serioase, implica editare video, editare de sunet si cateva investitii.
De aceea inainte sa facem acest pas, vrem sa ne asiguram ca avem si timpul si resursele necesare.
Articolele video ocazionale sunt si ele o posibilitate pe care o luam in calcul, dar nu-mi plac lucrurile facute cu jumatati de masura, deci chiar daca vom incerca ceva in directia asta, tot ne vom dori sa fie cat mai aproape de impecabil.
Pe scurt, da, ajungem si acolo, probabil catre finalul acestui an.
Emil Calinescu: Te-ai gandit/v-ati gandit sa va deschideti si un blog personal? Eventual unul de parenting, ca tot aveti un copil de 2 zile Ok, nu unul comercial, dar unul in care sa va asterneti si alte ganduri in afara celor cinefile.
Flavius Policala: Pentru moment, serviciul, cartea la care scriu, copii, F and G, prietenii dragi si ocazional tenisul imi ocupa mai tot timpul. Deci nu, nu ma gandesc sa mai adaug ceva la lista
Emil Calinescu: Cartea la care scrii este acea serie de volume SF la care ai facut referire la inceputul interviului? Sau ai in pregatire alta carte?
Flavius Policala: Nu, este vorba de acelasi proiect. Proportiile lui ma obliga sa il impart pe volume.
Emil Calinescu: Ne spui 2 cuvinte si despre servici? Stiu, de pe profilul tau de facebook, ca lucrezi la Microsoft. Atat cat ne poti spune, as vrea sa stiu cu ce te ocupi exact acolo si in ce masura activitatea ta blogosferica te ajuta sau, dimpotriva, este o piedica in activitatea ta?
Flavius Policala: Da, in momentul de fata lucrez la Microsoft. Lucrez ca project manager pentru diferite initiative care privesc abilitatea companiei de a fi pregatita sa deserveasca procesele de training si pregatire a angajatilor. Din pacate blogul nu ma ajuta cu nimic in acel mediu, insa nici nu se dovedeste a fi o piedica.
„Un blog care sa ma castige ca si cititor este un blog care isi face tema inainte sa scrie, nu se lanseaza in judecati nefondate si mai ales stie cum sa ramana autentic in interfata cu mine, cititorul.”
Emil Calinescu: Dar la precedentele tale joburi a fost vreo piedica? Ti s-a reprosat vreodata la locul de munca vreun articol de pe blog (ori vreo postare de pe fb)?
Flavius Policala: Am incercat si am reusit sa tin cele doua activitati la distanta una de cealalta. Ma ajuta mult si faptul ca nu abordez pe blog subiecte care sa aiba legatura cu serviciul. In trecut cateva dintre dialogurile de pe fostul meu blog, au ajuns sa fie citite de colegi, si cumva au aflat ca eu le scriam. Subiectul a nascut cateva discutii interesante in pauzele de fumat, insa nu sub forma unor reprosuri, ci mai degraba dezbateri despre oameni si societatea umana in general. Insa asta s-a intamplat acum mai multi ani.
Emil Calinescu: Spune-ne acum despre Flavius CITITORUL de bloguri. Intai si intai, la modul general, ce fel de bloguri citesti? Ce calitati trebuie sa intruneasca un blog pt a fi citit de catre Flavius Policala?
Flavius Policala: In general citesct blogurile dedicate criticii de film. Citesc de asemenea cu placere blogurile care abordeaza lansarile de carti sau teatru, si destul de des citesc articole despre jocurile lansate pe diferite platforme. Imi plac blogurile care nu se zgarcesc cu numarul de cuvinte. Nu ma deranjeaza un articol lung si detaliat atata timp cat respecta subiectul abordat prin metoda si atentia la detalii. De asemenea imi plac blogurile care ies de sub acoperirea obiectivitatii si isi permit sa exprime opinii originale, sincere si necenzurate.
Un blog care sa ma castige ca si cititor este un blog care isi face tema inainte sa scrie, nu se lanseaza in judecati nefondate si mai ales stie cum sa ramana autentic in interfata cu mine, cititorul.
Emil Calinescu: Acum este timpul sa dai nume. Ne spui ce bloguri frecventezi constant si ce are SPECIAL fiecare dintre aceste bloguri?
Flavius Policala: Stiu ca asta este o intrebare care iti place foarte mult. Este de asemenea o intrebare care de foarte multe ori este fentata. Citesc mai toate articolele de la cinemateca.eu. Imi place abordarea lor directa si analitica. Apreciez foarte mult felul in care isi sustin argumentele cu exemple din cinematografie, literatura si alte forme de expresie artistica. Tradeaza in primul rand cata dedicare se afla in spatele efortului dar si o buna cunoastere a materialului despre care scriu, indiferet care este acela. Dar poate calitatea definitorie la cinemateca.eu este metoda. Felul in care autorii se iau la tranta cu ideile, cu mesajele filmelor pe care le urmarim.
Mai este blogul cineamator.ro , unde articolele dedicate filmelor de epoca, sau articolele tematice despre filme au devenit in timp un fel de semnatura personala.In spatele lor se afla multa munca, iar efortul nu este unul neglijabil.
Mai sunt cateva bloguri pe care le citesc in mod regulat pentru ca ma tin informat in legatura cu lansarea de trailere si se focuseaza foarte mult pe informatii si stiri din mediul cinematografic, chiar daca nu abordeaza critica de film in mod principal.
La tine de obicei ma opresc in cazul articolelor dedicate spectacolelor de teatru si mai ales in cazul interviurilor.
Ambele fiind in blogosfera un fel de semnatura proprie. Stiu ca ai muncit din greu la interviuri, iar munca asta o apreciez mult.
Ar fi si altele, multe dintre ele specializate pe recenzia de carti sau jocuri.
Emil Calinescu: Din cate observ, ai mentionat doar bloguri ale unor persoane pe care le-ai cunoscut personal. Sa inteleg ca acesta este un criteriu: sa-l fi cunoscut „in offline” pe autor?
Flavius Policala: Nu in nici un caz. De fapt multe dintre blogurile pe care le citesc au devenit in timp adevarate site-uri mamut, de aceea nu le detaliez aici. Un exemplu ar fi ign.com. Totusi obervatia ta nu este incorecta. In timp ne-am format un grup. Obisnuim sa pierdem multe ore in discutii despre filme, uneori ne intalnim si facem vizionari.
Faptul ca ne cunoastem personal insa a fost mai degraba un rezultat al intalnirilor la avanpremiere, apoi ideile si pasiunile comune inevitabil ne-au adus mai aproape.
Emil Calinescu: Ai mentionat ceva despre jocuri: ne povestesti despre aceasta pasiune a ta? Exista cumva o legatura de inversa proportionalitate intre varsta si hobbiuri gen gamingul? (intrebarea este venita din public, intr-o alta forma, insa se potriveste perfect in context)
Flavius Policala: Imi aduc aminte ca la ultimul East European Comic Con am avut bucuria de a-i lua un interviu lui Codin Sebastian Pop de la Creative Monkeyz. In cursul interviului, vorbind despre proiectele lor viitoare am ajuns sa vorbim inevitabil despre jocuri. Impart pardrea lui ca jocurile pot fi o forma de arta. Atunci cand ating excelenta jocurile combina, inglobeaza diferite forme de arta. Codin spunea chiar ca jocurile sunt forma suprema de expresie artistica pentru ca le inglobeaza de multe ori pe toate celelalte. Nu stiu daca pot merge atat de departe, insa cu siguranta multe dintre titlurile cele mai cunoscute combina cu succes muzica, filmul, pictura si arhitectura de pilda.
Gaming-ul devine astfel nu numai o forma de refulare sau o banala metoda de a „pierde vremea”, ci permite accesul la lumi virtuale imersive.
Permite trairea unor experiente care altfel ne-ar fi interzise, sau pur si simplu imposibile.
Am inceput inca de mic sa joc mai tot ce-mi cadea in mana, am trecut in timp prin mai toate platformele, am detinut, NES, SNES, Sega Megadrive, Nintendo 64, Playstation 1-3 am avut pana si miticul Dreamcast. Si bineinteles PC-ul.
Inversa proportionalitate? Nu, mai degraba un refuz de a renunta la una dintre functiile de baza ale copilariei: visul cu ochii deschisi.
Emil Calinescu: Atunci crezi in ideea ca exista jocuri pentru fiecare varsta? In copilarie iti placeau anumite jocuri, acum doar le-ai inlocuit cu altele? Ori, din punctul tau de vedere, toate jocurile sunt sau ar trebui sa fie pentru toate varstele?
Flavius Policala: Exista jocuri care fara indoiala tintesc un anumit public, o anume varsta. Exemplele sunt foarte multe. Insa asa sunt si cartile nu? Cartile nu se inlocuiesc, pot fi recitite, cele cu adevarat bune iti rezerva surprize la o adoua parcurgere.
La fel este si in cazul jocurilor. Experientele cu adevarat iesite din comun raman intiparite in memorie. Devin o forma alternativa de viata daca vrei. Nu am sa uit niciodata cum a fost prima data cand am terminat cateva din jocurile din seria Final Fantasy, sau cum a fost cand am parcurs pentru prima data primul Bioshock.
De asemenea un joc precum sa zicem Void este absolut zguduitor. Impresionant din punct de vedere al artei grafice, dar mai ales ca si continut ideatic.
Exemplele sunt prea multe si nu vreau sa monopolizez interviul doar cu acest subiect.
Emil Calinescu: Totusi, eu insist un pic pe acest subiect: ai pomenit mai multe tipuri de console, abia la sfarsit vorbind de PC. Sa inteleg ca iti plac mai mult jocurile pe consola? Ca sa nu spun ca ai detinut console Nintendo si Sony, insa nicio consola Microsoft…
Flavius Policala: Nu prefer o anume platforma. De fapt de cele mai multe ori in cazul consolelor am ales sa urmez oferta de jocuri disponibile si exclusivitatile. Partea tehnica conteaza si asemeni multora dintre gameri, am tendinta sa devin foarte fidel unui brand, daca se dovedeste in repetate randuri capabil sa ofere un produs cu adevarat iesit din comun. Asa se intampla ca am ramas cu seria Playstation de la Sony. Din pacate Microsoft nu a reusit in opinia mea sa ofere la momentul oportun produse competitive pe piata. Seria X-Box a inceput cu batalia pierduta impotriva lui Playstation 2, si de atunci bataliile dintre cei doi au fost castigate doar de Sony.
Emil Calinescu: Te-ai vedea scriind review-uri pentru jocuri (presupunand ca ai avea un pic mai mult timp liber)?
Flavius Policala: Fara indoiala da. De fapt, daca vreodata decid sa transform F and G intr-un proiect generator de venit, fara indoiala voi scrie recenzii de jocuri.
” O carte pe care as vrea sa o vad pe ecrane ar fi insa „Glos Pana” a lui Stanislav Lem.”
Emil Calinescu: Iesim din zona jocurilor si ajungem in zona cartilor: ne spui ce carti preferi sa citesti si care este ultima carte citita?
Flavius Policala: Science Fiction-ul mi-a fost tovaras de drum mai toata viata. Am parcurs mai multe volume decat as putea sa enumar aici fara sa se transforme interviul intr-o bibliografie. Pot spune ca Isaac Asimov, Frank Herbert, Phillip K. Dick, Orson Scott Card, H.P. Lovecraft, Phillip Jose Farmer, Paul Anderson si multi altii mi-au monopolizat multe muuuulte nopti. Ultima carte citita este „A Dance Of Dragons” a lui George R. R. Martin.
Emil Calinescu: O intrebare pe care am mai pus-o, dar care imi place mult: care este ecranizarea ta preferata?
Flavius Policala: Pana in zilele noastre ramane la loc de cinste „Blade Runner”. Recent mi-a placut mult „Ender’s Game”.
Emil Calinescu: Exista vreo carte pe care ti-ai dori-o ecranizata?
Flavius Policala: Sunt mai multe insa ca si in cazul intrebarii de mai sus, daca raspund cu multa exactitate o sa ma simt ca si cum as mai fi putut adauga cateva titluri. O carte pe care as vrea sa o vad pe ecrane ar fi insa „Glos Pana” a lui Stanislav Lem.
Emil Calinescu: Pentru ca tot am revenit la filme, ne spui cum analizezi tu un film? Ce primeaza atunci cand scrii despre un film? Ce aspecte subliniezi in recenzia ta?
Flavius Policala: La inceput nu am avut o metoda sau o structura. Aveam tendinta sa scriu dezordonat si mai degraba amalgamat. Ulterior mi-am pus la punct o structura pe care o aplic in continuare pentru ca mi se pare ca functioneaza foarte bine, ma ajuta sa nu uit idei. Incep de obicei cu o introducere menita sa informeze citiroul cu istoricul filmului. Acest prim pas a devenit necesar mai ales acum cand sequel-urile si prequel-urile si reboot-urile sunt la ordinea zilei. Apoi iau la rand scenariul, regia, scenografia, muzica, jocul actoricesc si alte aspecte care mi se par importante. De obicei ma focusez pe datele obiective, si le analizez cat pot de detaliat. Nu pot spune ca exista aspecte care primeaza inaintea celorlalte. Asta este si unul dintre motivele pentru care F and G a ales sa nu puna note.
Emil Calinescu: Ne spui de faza cu notele, daca tot ai pomenit-o? Stiu ca la inceput aveati cateva articole care aveau note, apoi ati renuntat la ele. Dupa cum stiti, eu sunt un mare adversar al lor. Si aici ai putea mentiona si „meritul” meu: daca articolul (Republicat acum) despre notele filmelor a avut sau nu meritul de a va convinge sa nu mai puneti note filmelor?
Flavius Policala: „F and G must see” nu a acordat note filmelor niciodata. As fi bucuros sa-ti recunosc meritul, insa in cazul nostru mai degraba am fost de acord cu tine inca de la inceput. Am preferat sa oferim in schimbul unei cifre o concluzie. De aici deja traditionala „concluzie F and G” . Marea masa a cititorilor de recenzii isi doresc o concluzie clara, o finalitate. E usor de inteles ca intr-o lume contra cronometru cifra este solutia cea mai rapida. Am incercat sa compensam prin concluziile noastre scurte, care de cele mai multe ori sunt un rezumat al articolelor.
„Mai sunt si vizitatorii fantoma. Cei care pur si simplu nu scriu nimic. Pur si simplu un set de atribute sau coincidente i-au adus la avanpremiere, insa in urma vizionarilor nu rezulta nimic. Cumva ajung in sala, dar mai tarziu citesti cel mult doua fraze, alaturate unei poze si cam asta este. Este dezamagitor.”
Emil Calinescu: Spune-ne atunci daca ati primit vreodata vreun repros in legatura cu un articol scris pe blog. De la distribuitori, de la prieteni, de la cititori…
Flavius Policala: Nu am scris numele complet al unui personaj si un prieten a reactionat destul de urat. Un pic de feedback costructiv nu mi-a stricat. Cu distribuitorii avem relatii foarte bune. Cand spun relatii bune, ma refer mai ales la libertatea de a ne exprima opiniile in mod direct si sincer, fara sa afecteze colaborarea. Pot spune insa ca nu toti distribuitorii raman detasati si obiectivi. Uneori in lupta lor pentru promovarea filmelor, uita ca blogurile nu sunt observatoare cuminti si intelegatoare ale promovarii, Uita ca la final de zi nu exista obligatii contractuale, sau cinestie ce forma de acord prin care ideile sau opiniile noastre ar fi obligate la cenzura.Oricum, daca asta ar fi fost o conditie de colaborare, atunci cu siguranta F and G ar fi fost un blog cu foarte putine sigle la capitolul colaboratori
Emil Calinescu: In sens invers insa: te-ai suparat pe vreun blogger, dintre cei pe care-i citesti, pentru ca a avut o opinie mult diferita fata de a ta cu privire la un film? Sa fi laudat un film care tie ti-a displacut ori sa fi criticat un film care tie ti-a placut enorm…
Flavius Policala: Am sa rapund un pic altfel la intrebarea asta. Am sa-ti spun ca la inceput, am intrat in mediul asta cu convingerea naiva ca pasiunea pentru film este un liant. O forma de pod de comunicare care strange laolalta mai multi oameni. In timp s-a intamplat sa descopar ca blogosfera cinefila nu este lipsita de orgolii. Insa nu pot spune ca opiniile diferite ma supara. Sunt intr-adevar unii care insista sa bombardeze unele filme cu un ropot neincetat, in care mai degraba emotia primeaza si nu analiza detasata. Unele filme o merita insa pe deplin.
Emil Calinescu: Exista vreun blog de filme (ori unul generalist, care scrie SI despre filme) care sa-ti displaca in mod profund?
Flavius Policala: Fara sa iti raspund cu nume si adresa am sa-ti dau mai degraba semnalmentele. Imi displac in mod profund exagerarile facute din dorinta de a epata. Unii se grabesc sa isi vanda imaginea pompand cantitati nelimitate de helium intr-un balon care nu le sustine greutatea. Este deranjant cand vezi ca blogosfera cinefila se transforma intr-un fel de maraton de imagine. Mai sunt si vizitatorii fantoma. Cei care pur si simplu nu scriu nimic. Pur si simplu un set de atribute sau coincidente i-au adus la avanpremiere, insa in urma vizionarilor nu rezulta nimic. Cumva ajung in sala, dar mai tarziu citesti cel mult doua fraze, alaturate unei poze si cam asta este. Este dezamagitor.
Emil Calinescu: E mai grav sa scrii un articol prost despre un film decat sa nu scrii deloc? Preferi, deci, un blogger care, cumva, se screme sa scrie un articol despre film, in dauna unuia care nu scrie nimic?
Flavius Policala: Din punctul meu de vedere, vizionarile de presa tintesc promovarea filmului, deci in primul rand, in urma unei vizionari trebuie sa rezulte ceva. Daca rezultatul este „eh na, eu nici nu scriu, doar ma duc pe acolo, din cand in cand imi dau cu parerea si e ok, da, na, ne cunoastem” atunci nu inteleg rostul invitatiei. E grav in opinia mea daca rezultatul este nimic sau este o forma flit de genul asta. Un articol slab este macar ceva. O forma de output. Calitatea unui articol macar recomanda sau nu recomanda lectura blogului. Deci pentru a raspunde, cred ca este important ca la capatul unei vizionari sa existe un articol. Daca mai apoi articolul este slab, asta deja este o alta problema, una usor evitabila de cititori.
Emil Calinescu: Tu ai scris despre toate filmele la care ai fost? Nu au fost cazuri in care filmul sa te fi facut sa PROTESTEZI prin nescrierea unui articol?
Flavius Policala: Niciodata nu a fost vorba despre un protest. De altfel a nu scrie un articol nu este un protest ci o retragere tacita de pe scena. Sunt filme la care din diverse motive nu am scris o recenzie. Insa pot spune cu siguranta ca sunt exceptii. Aici intervine si realitatea ca intre bloggeri si distribuitori nu exista nici o forma de acord. De nici un fel. Asta a generat in trecut multa frustrare in blogosfera cinefila cum stii foarte bine. In prezent noi tintim ca pentru fiecare vizionare sa scriem o recenzie, se intampla insa rar ca evenimente din viata personala sau profesionala sa intervina.
Vorbim de un procent foarte scazut, de poate 2 %.
„Primul si cel mai important beneficiu, daca il pot numi asa, este socializarea cu oameni pasionati de film. Oameni ale caror opinii pentru mine conteaza si care in timp mi-au devenit prieteni. Daca numai asta ar fi fost tot ce rezulta din blog ar fi fost de ajuns.”
Emil Calinescu: S-a intamplat sa fi recunoscut pe strada de vreo persoana, care sa-ti spuna ca esti CEL DE LA F AND G MUST SEE?
Flavius Policala: Nu. S-a intamplat sa primesc cereri de prietenie pe FB, sau sa corespondez cu cititori despre filme. Contactul direct cu cititorii a devenit mai intens de cand am decis sa organizam concursuri, insa nu avem inca un asemenea statut incat sa fim recunoscuti pe strada.
Emil Calinescu: Per total, care crezi ca e cel mai important lucru care a venit odata cu bloggingul? Principalul beneficiu de pe urma acestuia?
Flavius Policala: Primul si cel mai important beneficiu, daca il pot numi asa, este socializarea cu oameni pasionati de film. Oameni ale caror opinii pentru mine conteaza si care in timp mi-au devenit prieteni. Daca numai asta ar fi fost tot ce rezulta din blog ar fi fost de ajuns. De asemenea am asimilat multe informatii si am inteles mai bine cum functioneaza promovarea. Invitatiile la avanpremiere sunt un beneficiu major, pentru noi, sunt in acelasi timp o miza pentru succesul blogului, dar si o oportunitate de a intra in contact cu distribuitorii. Faptul ca putem sa vedem un film inainte de lansare ne da avantajul timpului, fara de care desigur, ne-am pierde din impact.
Emil Calinescu: In afara de cele enuntate pana acum, ne spui ce alte pasiuni mai ai? Enunta-ne macar una pe care nu ai spus-o deja in acest interviu.
Flavius Policala: Ma fortezi sa dau in vileag inca doua, care desi par a fi diametral opuse, aceasta aparenta este gresita, iar greseala sta in perceptia conform careia copilul din noi trebuie sa se maturizeze rapid si sa intre in hora asta pe care noi o numim societate.
Emil Calinescu: Care sunt cele 2?
Flavius Policala: Primul este LEGO. A fost o pasiune pentru mine pe cand eram copil, iar odata ce prima mea fetita l-a descoperit, m-am lasat dus de val si ne-am facut o colectie impresionanta.
Cel de-al doilea este visarea cu ochii deschisi la posibilele viitoruri ale omului. Poate de aici si dorinta de a exprima cateva posibilitati in scris. Petrec ore in sir punand cap la cap idei, rase lumi noi. Am un prieten care imparte aceasta pasiune cu mine, si dezbatem subiecte precum nanotehnologia, posibilele teorii stiintifice ce pot duce la crearea si replicarea teleportarii, sfere Dyson si alte asemenea minuni. Ne place sa credem ca pamantul pe care traim acum, este pe drumul gresit, ca tot ceea ce facem acum este sa ne pierdem vremea si vietile concentradu-ne pe exact ceea ce nu trebuie.
Si speram sa vedem ziua in care asta se va schimba. Sunt multi oameni in varsta care au murit asteptand schimbarea lumii sau a mentalitatii. Deci este posibil sa se intample si incazul nostru la fel. dar nu ne opreste nimeni din a spera.
Emil Calinescu: Ne spui acum care este cel mai nebunesc lucru facut de tine? (intrebare din public)
Flavius Policala: Am petrecut o buna parte din viata pe vasele de croaziera cu diverse joburi. Odata mi-a trecut prin cap sa merg cu bicicleta pe autostrada dintre portul Marseille si oras. Aproape mi-am pierdut viata pe acolo. Este cel putin nebunesc, as spune chiar prostesc.
Emil Calinescu: Zi-ne atunci care este nebunia pe care n-ai facut-o inca, dar pe care ai face-o daca ai avea ocazia?
Flavius Policala: Daca as sti ca nu depind de mine alte vieti, mi-as dori sa fac un pelerinaj in Tibet.
Emil Calinescu: Tot o intrebare din public: care este PRIMUL film vazut de tine?
Flavius Policala: Primul film vazut de mine …. greu de spus. Primul film de care imi aduc aminte cred ca este Veronica.
Emil Calinescu: Dar prima cronica de film iti mai amintesti care a fost?
Flavius Policala: As putea sa trisez si sa verific cea mai veche postare de pe blog. Am sa fiu cinstit si am sa-ti spun ca nu mai tin minte.
„Oscilez mult intre Batman si Superman si prin asta stiu ca sunt cliseic. Daca ar fi sa aleg, probabil ca as ramane cu Superman. El este singurul a carui identitate reala este Kal – El aka superman, iar identitatea umana este de fapt masca. Sunt implicatii superbe in spatele acestui fapt.”
Emil Calinescu: Atunci zi-ne care este cea mai buna?
Flavius Policala: Am sa-ti spun ceva, cred ca recenziile mele cele mai bune sunt cele in care ma abat de la metoda mea clasica si ma las dus de val. Desigur in momente de genul asta subiectivul se imbina cu obiectivul si recenzia se imbina cu marturisirea. Exemple am mai multe si mi-ar fi greu sa spun care a iesit cel mai bine. La The Man of Steel am scris asa pentru ca era legat de un mit al copilariei mele.
Emil Calinescu: Ne spui care crezi tu ca e cea mai SLABA recenzie scrisa de tine?
Flavius Policala: La antipod se afla recenziile pe care le scriu pentru ca trebuie sa onorez un acord verbal. Nu pot spune ca sunt slabe, dar sunt mecanice, lipsite de vlaga si mai ales sterpe in continut emotional. In cazul asta insa nu am sa-ti dau un exemplu.
Emil Calinescu: Ai vorbit la inceput de personajele DC. Ne spui care este personajul tau DC preferat?
Flavius Policala: Oscilez mult intre Batman si Superman si prin asta stiu ca sunt cliseic. Daca ar fi sa aleg, probabil ca as ramane cu Superman. El este singurul a carui identitate reala este Kal – El aka superman, iar identitatea umana este de fapt masca. Sunt implicatii superbe in spatele acestui fapt.
Emil Calinescu: Spune-ne acum care este citatul tau preferat din cinematografie (intrebare tot din public)?
Flavius Policala: “Behind this mask there is more than just flesh. Beneath this mask there is an idea… and ideas are bulletproof.” – V for Vendetta.
Emil Calinescu: Anunt cititorii ca interviul a luat pauza 2 zile. Problema este ca in cele 2 zile au venit intrebari din public. Inca una deci Ce facultate ai terminat si in ce masura facultatea terminata te-a ajutat in cariera ori macar in scrierea articolelor?
Flavius Policala: Filozofia. M-a ajutat mult in ambele, deoarece am avut norocul sa am un profesor foarte bun de Logica, un alt profesor exceptional de Filozofie si Metafizica. Mi-a luat mult timp sa termin facultatea, deoarece la momentul acela trebuia sa am si un job pentru a ma intretine. Insa a meritat efortul. Materiile de mai sus pana la urma privesc metoda de gandire, dialectica, analiza si prin asta ajuta la absolut orice demers scriitoricesc, dar sunt si un bun fundament pentru o gandire structurata si paradoxal deschisa, neinchistata.
Emil Calinescu: Deci te-a ajutat indirect, pentru ca direct nu te-ai angajat „in domeniu”, corect?
Flavius Policala: Corect, din motive evidente si mai putin evidente nu mi-am dorit asa ceva.
„Cand anume o sa trec de la intelegerea teoretica a unor realitati, la aplicarea practica. Cred ca asta ar fi intrebarea. Este cu siguranta intrebarea pe care mi-o tot pun de ceva vreme parafrazand „there is a difference between knowing the path and walking the path”.
Emil Calinescu: Am ajuns la penultima intrebare a interviului meu. O stii? Este deja clasica.
Flavius Policala: Ce m-as intreba pe mine?
Emil Calinescu: Exact Trebuie sa si raspunzi la propria intrebare.
Flavius Policala: Cand anume o sa trec de la intelegerea teoretica a unor realitati la aplicarea practica. Cred ca asta ar fi intrebarea. Este cu siguranta intrebarea pe care mi-o tot pun de ceva vreme parafrazand „there is a difference between knowing the path and walking the path”.
Sincer?
Raspunsul este trist . Pentru ca pur si simplu nu stiu.
Cred ca intrebarile sincere pe care ni le punem in intimitatea gandului, in spatele cortinei, sunt intotdeauna cele pe care nu le putem raspunde.
Emil Calinescu: Ultima intrebare o stii? Hai, ca vad ca esti fan.
Flavius Policala: Interviul tau mi s-a parut interesant si bine structurat. Mi-a placut metoda pe chat pentru ca este eficient ca timp si necesitati de baza. Nu stiu cat este de aplicabila in cazul interviurilor cu oameni pe care ii cunosti foarte putin, dar imi place. Si ma gandesc chiar sa o aplic si eu.
Emil Calinescu: Te contrazic: am luat unor actrite si regizoare cu care interactionasem foarte rar. Ana Ularu a fost, la final, foarte incantata si m-a sfatuit sa continui metoda asta. La final te-as ruga sa acorzi si o nota interviului (nu d-alta, dar amandoi avem ceva cu notele, asa ca trebuie, cumva, sa facem in ciuda celor care le acorda, nu?)
Flavius Policala: Pai tocmai pentru ca avem ceva impotriva notelor, am sa dau in schimb concluzia F and G.
Concluzia F and G este „Interviul lui Emil cu si despre Flavius”un must see (sau read in cazul asta)? Ei bine, da. Blogul lui Emil nu de putine ori genereaza discutii aprinse, pentru ca stie sa angreneze citirorii in dialoguri si nu se teme sa spuna lucrurilor pe fata. De capatai la el sunt interviurile, multe dintre ele cu personalitati importante ale cinematografiei contemporane autohtone. Interviul cu Flavius desi nu se incadreaza in cele de haute couture, este unul interesant. Sinceritatea Interlocutorului ofera cateva replici frumoase si desi este foarte lung nu va va plictisi!
Tadaa!
Emil Calinescu: Eu mi-am terminat intrebarile. Flavius, iti urez la multi ani si succese pe toate planurile. Si sa-ti traiasca micuta Isabella Ca de obicei, voi lasa invitatul sa aiba ultimul cuvant, eu transmit clasicele SALUTARI BLOGOSFERICE cititorilor mei Flavius, un mesaj pentru cititorii Emilcalinescu.eu.
Flavius Policala: Salutari tuturor cititorilor tai! Le urez cat mai multe lecturi placute pe meleagurile digitale ale blogurilor tale! (a iesit si cu rima).
Flavius Policala: Peace out*
2 thoughts on “Interviul saptamanii – Flavius Policala: „Gamingul – un refuz de a renunta la una dintre functiile de baza ale copilariei: visul cu ochii deschisi.””